Candidez deci exist!

Cotidianul, 26 ian

„A treia cale“ ar putea fi deschisă de vicepreşdintele PSD Mircea Geoană. Într-o declaraţie făcută luni seară la Realitatea TV, el nu a exclus posibilitatea de a candida la şefia partidului „dacă voi face parte dintr-o platformă care să mă reprezinte“

Asa e democratia de partid in PSD, pe baza de platforme. Geoana traieste insa in eroare: discursul, mimica si ideile lui sint atit de plate incit eternul candidat e el insusi o platforma. Mai cu viata, Mirceo, ca te calca Bunicuta si Nastase in picioare!

Singuratatea Bombonelului de cursa lunga

Ziua, 26 ian

„Ex-premierul Nastase a recunoscut ieri ca prin Ordonanta RAFO a incercat sa castige voturi, dar, pentru ca alegatorii nerecunoscatori din Onesti l-au preferat pe Basescu, ar fi tentat acum sa le-o plateasca votand in Parlament pentru suspendarea actului normativ”

E momentul potrivit sa le-o plateasca la toti nenorocitii astia de pensionari, muncitori, moldoveni, bucuresteni, craioveni, studenti, femei si someri care dupa patru ani de primit miluieli au avut tupeul sa-l voteze pe Basescu si l-au lasat singur sa-l pape lupul deghizat in Bunicuta. Pentru asta sa-si vinda tablourile, casele, terenurile din delta, blocurile, terenurile de la munte, ferma model de la Cornu, pustile, trofeele, mercedesul de la Tiriac. Si sa ne-o plateasca. Dupa care sa roage pe Iacobov, Hrebenciug, Mitrea si Micky Spaga sa-i dea si lui citeva milioane de parai sa-si faca o amarita de casuta, mai retrasa, in curtea careia sa-si sfirseasca tihnit existenta spulberind toata ziua tinte in forma de iepure cu ditamai puscoiul, zimbind trist, departe de rautatea electoratului.

Videanul cosmic din buget

Pe 20 ianuarie aflam din Ev. Zilei: „Ministrul de stat Adriean Videanu promite ca anul acesta dividendele vor fi impozitate cu 5%, ca si anul trecut, nu cu 10%, cum stabileste legislatia fiscala.” Pe 23 ianuarie Ministrul de finante transeaza: va fi 10% si nu 5% cum stabileste Videanu. Toata presa tzipa indignata iar prin comisiile parlamentare vosganianii liberali negociaza aprig. E nebun de legat, domnule, Ministrul asta! Ca doar nu vrea sa-l aduca la sapa de lemn pe bietul Patricu care abia isi duce zilele de azi pe miine, ca tot romanul, din dividende?

Somnul reporterului naste stiri

Graiul Maramuresului

Evenimente de o gravitate deosebita ne sint relatate de reporterii temerari ai Graiului: „Fapte comise în noaptea de 20/21 ianuarie curent. Dintr-un chioşc, situat pe b-dul Republicii, s-au furat bunuri de 4 milioane de lei. Prin forţarea unei uşi, s-a pătruns şi într-un magazin de pe b-dul Bucureşti, de unde s-a furat un telefon mobil. Declanşarea alarmei l-a alungat pe infractor.” Trimisii nostri speciali in teren au mai aflat si ca un ciine fara coada a facut pipi pe treptele prefecturii. Racnetele vesele ale unui plutonier abtiguit au alungat periculosul contravenient. Dormiti linistiti, politia vegheaza noaptea. Si doarme ziua, cind altii devalizeaza bugetul local.

Ai q? N-am dom’le, ca l-am baut...

Adevarul, 26 ian.-05

Aflam cu stupoare ca „Asociatia celor mai inteligenti romani a ramas fara membri” Pentru ca majoritatea au emigrat. Firesc, nu? Hai noroc!

Love me tender, love me true!

Valentin Nicolau, dupa patru ani de pupat fesele PSD sub pretextul ca acestea aveau chip uman, se lupta aprig sa ramina Cirmaciul cuibului de securisti, lingai si turnatori numit TVR. Ba se ratoieste un pic la ideea ca ar fi cazul sa ne lase, ba se preface impartial in povestea protestului legat de cenzura ori mai baga cite o stire unsuroasa in care ridica in slavi pe iresponsabilul de acum doua luni ajuns intre timp Presedinte. Cirmaciul insa e nelinistit iar chipul lui mai intunecat decit cel cu care ne-am obisnuit. Pina ce ii vine ideea formidabila de a obliga o multime de personalitati sa-i fie vag recunoscatoare acordindu-le titlul de « Cel mai iubit ». Pe baza unui sondaj facut de IMAS, acest bastion al credibilitatii.

Daca e sa ne uitam la rezultate, romanii care se mai uita la TVR confunda iubirea cu sexul. De pilda, ca rasplata pentru perversiunile pe care le-a practicat ani de zile cu ce personaj ii cadea mai cu tronc si consecventa cu care l-a fugarit pe Basescu pina in studiourile dezbaterii prezidentiale unde s-a zbatut fioros sa-l puna la pamint cu virilitatea lui remarcabila, CTP a fost ales „cel mai iubit ziarist”. Mai potrivit ar fi fost „cel mai iubaret”, dar astea sint deja amanunte.

Pentru felul in care a stiut sa treaca de la iubirea crestina la iubirea de patron prezentatorul Cristian Tabara - chipul bonom si vocea molcoma ale lui Adrian Sirbu, laudatorul numarul unu al social democratiei de cont - a fost ales „cea mai iubita vedeta masculina de televiziune”.

Poporul s-a alaturat apoi sentimentelor Andreei Esca, cea care ani in sir, cu o dictie vesela si un zimbet bine plasat, a tirit odioasa alianta DA prin toate noroaiele in stiirile PROTV si si-a declarat iubirea, surprize, surprize, pentru Ion Tiriac. Iubitul iubitului meu e si iubitul meu, ar putea zice mindru Bombonel care gaseste aici inca o dovada ca el a cistigat alegerile si pe el il tine boborul la sentiment, nu pe Basescu.

Teo devine „cea mai iubita vedeta feminina de televiziune”. Ti-e si greu sa n-o iubesti dupa toate mizeriile pe care i le face in direct Tantzei, asadar sintem intru totul de acord cu distinctia acordata, mai putin adjectivul „feminina” caruia chiar nu-i vedem rostul. Pina si Cristian Tabara pare mai feminin decit ea. Si uite-asa, printre valuri de amor degenerate intr-o orgie in regula, distingem chipul intunecat dar zimbaret al lui Nicolau. Cum mai putem reprosa ceva acestui adevarat apostol modern? Nu fi rau, Traiane, nu-l mai tachina, ca e om bun si iubitor.

Tot noi, cei din esalonul doi!

Stirile din presa despre tot felul de numiri dubioase ne dau o idee despre cum s-a reactivat esalonul doi al Securitatii, ca sa nu le intineze Basescu din greseala idealurile si extrasele de cont. In timp ce Tender, bietul, cere aminare ca sa-si poata pregati apararea, dupa un avort cu un prefect de Bucuresti caruia ii erau prea vizibile gradele, mai aflam lucruri nelinistitoare despre Degeratu, proaspat consilier prezidential si despre o numire cu cintec la prefectura din Gorj: „Ceausistul notoriu Morega, ajuns subprefect de Gorj”. Mai citim ca Dorel Sandor ar fi optiunea lui Basescu pentru postul de consilier pe probleme de securitate nationala. Sandor e fost profesor la Stefan Gheorghiu, secretar de stat in guvernul Stolojan (1991-1992), consilier al lui Petre Roman pina in 2000, satelit al Cotroceniului pina in 2004, omul despre care se spune ca l-a convins pe Cimpeanu sa propuna pe Rege candidat la alegerile din 92, miscare care a dat lovitura de gratie PNL-ului din acea vreme si a propulsat pe tinarul necunoscut Dinu Patriciu in pozitia de aripa tinara liberala si salvatoare. Intre timp Stolojan a ajuns din prim ministrul lui Iliescu primul liberal al tarii si dupa aceea consilier al lui Basescu, Roman si-a dat cu stingu-n dreptu’ iar Patriciu a facut bine mersi afaceri grase cu bursucii miliardari ai PSD. Exact experienta potrivita pentru a deveni omul de baza al presedintelui in lupta cu coruptia!

Tristetea sofisticata a papagalismului politic

Am aflat saptamina asta ca un studiu al institutului Ovidiu Sincai il acuza pe Basescu de „cezarism”. Curiosi sa aflam mai multe despre sursa acestei profunde aprecieri mergem pe situl internet al organizatiei cu pricina si aflam ca „Fundatia Institutul "Ovidiu Sincai" este o organizatie non-profit, care urmareste intarirea si dezvoltarea democratiei in Romania si in lume.” E vorba de fapt de un institut PSD, care vinde cartile lui Nastase, Severin si Iliescu, publica un newsletter PSD scris intr-un limbaj a carui puritate lemnoasa ar putea sa-i produca o invidie ucigasa lui Cristoiu, si care publica un „raport” despre alegerile din 2004, intitulat cutremurator: „Victoria democraţiei sau a neocezarismului?”

Din nenumaratele perle ale acestui text va citam urmatorul paragraf care incearca sa explice de ce a pierdut PSD:

„Atunci când nivelul de viaţă se îmbunătăţeşte cu paşi mici, speranţele reînvie şi distanţa dintre satisfacţie şi speranţă creşte foarte repede. Starea de nerăbdare subsecventă, face ca guvernul care a permis apariţia satisfacţiei să fie perceput ca principal obstacol în calea creşterii ei mai substanţiale. În asemenea situaţii guvernul trebuie să gestioneze speranţa în aşa fel încât să reducă distanţa care o desparte de satisfacţie. PSD nu a ştiut să facă acest lucru. Nervozităţii electoratului i-a răspuns, în schimb, perfect mesajul de schimbare al AD.A.. Intelectualii disperaţi au votat şi ei cu AD.A., fără să înţeleagă riscul ca astfel să dea statutul de marginalizat pe acela de exclus.”

Electorat nervos, intelectuali disperati, gestionarea sperantei... Si noi care credeam ca pur si simplu s-a saturat lumea de mirlaniile lor!

Bine faci, un grad gasesti!

Adevarul, 18 ian. 05

„Implicata in rambursarea frauduloasa a 2.000 de miliarde de lei TVA, fosta directoare a DGFP Dolj - decorata de Iliescu cu Gradul de Cavaler”

Dupa baroni uite ca acum avem si Cavaleri. Daca mai raminea PSD-ul 4 ani la putere apucam sa-l vedem pe Micki Spaga Conte, pe Cosminca „Print de Bucovina” iar doctrina nescrisa a feudal-democratiei ar fi ajuns obiect de studiu pe la nu stiu ce institut al PFD.

Moartea interesului

JN, 18 ian. 05

Marius Tuca ne anunta patetic: „Fratilor, a murit interesul national! Dumnezeu sa-l ierte! Ca pe noi nu ne mai iarta nimeni pentru asta!” Draga Marius, el e mort si ingropat demult, undeva prin Siberia, prin gropile comune ale Canalului, ale inchisorii Sighet sau zidit in fundatia Casei Scinteii, lacasul de cult al comunismului si pintece matern pentru majoritatea ziaristilor romani. Ala de zici tu ca e mort acum era un actor tocmit de PSD, care se deghiza pe rind in Bunicuta si Bombonel si care a sfirsit strins de git de Hrebenciuc ca i se suise la cap si prea isi baga nasul prin conturi.

Ion Cristoiu invata sa umble cu pixul

Jurnalul National, 18 ian.

Scormonind in vasta lui cultura, Micul Titan da peste soldatul Svejk si ne trinteste un editorial ironic precum o sceneta TV din revelionul 1988: „Bravul presedinte Basescu invata sa umble cu fulmicotonul”
Cristoiu nu se lasa cu una cu doua si latra in continuare la pantalonii prezidentiali, miriind subtire printre rinduri si vrind sa para infricosator. Cind isi mai trage sufletul se gudura pe linga ciorapul plin de parai al Umanistului Sef : „Putin a lipsit ca Partidul Umanist Roman sa nu decida iesirea de la guvernare ca raspuns la afirmatia potrivit careia prezenta PUR in Guvern e o solutie immorala. Pana la urma, formatiunea lui Dan Voiculescu a decis doar sa renunte la prefecturile ramase dupa impartirea hulpava a prazii de celelalte formatiuni ale coalitiei de Hais-Cea din fruntea tarii. Au intrat in joc nu numai seninatatea la mai mult decat previzibilele acuzatii de oportunism de demnitate, dar si viclenia lui Dan Voiculescu de nu raspunde la provocari.” Uf, mare noroc am avut, era cit pe ce ca acuzatiile de oportunism de demnitate sa ne arunce in plina criza. Nici nu incercam sa aflam ce a vrut Cristoiu sa zica cu sintagma asta suprarealista, important acum e ca si-a ales un stapin. Din cauza de prostie de inteligenta.

Speranta sau versiunea romaneasca a fetitei cu chibriturile.

(5 ianuarie)

In ce sufli cind te-ai fript cu Ciorbea?Discursurile lacramoase si patetice despre viitor si speranta ale intelectualilor exaltati din 1996, insotite de actiuni timide, inutile sau avortate in stadiu de proiect ale guvernelor care au urmat, au fost de natura ca in 2000, dupa esecul rasunator al scolii politice a naivilor-civici si odata cu revenirea mafiei rosii la putere, sa ne transforme in sceptici incurabili: tara asta nu mai are nici
o sansa!

A vorbi despre speranta la inceputul lui 2005 poate parea, de aceea, un discurs exaltat de artist naiv bintuit de fantoma trista a Aliantei Civice. Mai ales ca povestea recenta a numirii prefectilor UDMR ne aminteste de gafele si incoerentele CDR.

Prostul daca nu-i fudul nu e prost destul.

A opune insa critica sperantei poate fi mai degraba o masura a fricii decit a luciditatii. Sau poate o masura a prostiei, asa cum observam de multa vreme in ziarele romanesti: Sintem critici pina la cinism, punem de-a valma greseli nesemnificative cu erori grave si ne intemeiem pe axioma falsa ca rolul jurnalistului e de a fi critic permanent si cu orice pret. E ca in povestea cu batutul nevestei: trebuie s-o bati periodic chiar daca nu ai motiv, pentru ca daca nu stii tu stie ea cu siguranta de ce. O intreaga turma de editorialisti mai mici sau mai mari pleaca asadar de la principiul "daca-i critic pe toti n-am cum sa ma insel" si de la inceputul anului s-a pus cu tunurile pe ministrii nou numiti pe motiv de "stingacie".

Spiritul critic de dragul spiritului critic nu e insa decit o forma trista de orgoliu incomensurabil si nicidecum o valoare individuala nepretuit de sanatoasa existentei unei societati, asa cum lasa acesti ziaristi sa se inteleaga. Pentru ca orice critica, pentru a fi eficace si benefica, trebuie sa se intemeieze pe valori pe care le apara. Atunci cind valorile astea nu exista, cum e cel mai des cazul in presa noastra, toata critica nu serveste decit unui singur scop: punerea in valoare a inteligentei unice, a subtilitatii formidabile si verbului genial al celui ce critica. Nu e decit o forma complicata de a-ti da caciula mai pe ceafa, a privi superior in jur si a intreba: "Ati vazut, ba, ce destept sunt?"

Piinea prostilor

Un proverb cu nimic mai prejos decit cel cu batutul nevestei zice ca speranta e piinea nefericitilor. O fi. Dupa cum si critica poate fi piinea prostilor. Daca e sa judecam dupa starea prezenta de nauceala a celor care-l tavaleau pe marinar prin toate mizeriile cu doua saptamini in urma iar acum oscileaza intre laude inutile si critica culorii ciorapilor prezidentiali pare greu sa ne asteptam ca in saptaminile care urmeaza cineva sa discearna lucrurile importante de gafele minore. Si cum corpul editorial national risca sa ramina flamind el se va apuca, odata dezmeticit, sa faca ce stie mai bine si ce a facut dintotdeauna: sa critice de-a valma fiecare vorba, gest, pas si actiune a lui Basescu.

O alta prioritate are insa mult hulitul Cornel Nistorescu, a carui raminere in echipa editoriala a Evenimentului printre niste tineri nou-veniti, cu poze mimind inteligenta si condeie de bivoli, ramine o enigma de discutat mai incolo. (e incredibil ce lucruri stupide am putut citi acolo unde ii regaseam pe Traian Mihai Ungureanu sau Andreea Pora)

Esalonul doi

Nistorescu scrie luni un editorial, "Testul HIV", in care ridica singura problema cu adevarat grava si despre care presa tace milc de luni de zile: Dosarele Securitatii. Singurul subiect a carui rezolvare completa si definitiva ne-ar permite sa speram ceva mai bun fara sa parem niste naivi exaltati. Singura mare batalie pe care Constantinescu a recunoscut ca a pierdut-o.

Tot luni, Cosmin Gusa declara ca principalul pericol sint securistii din esalonul doi.

Mafia economica care guverneaza Romania nu tine de un partid anume. Fostii securisti nu au nici o ideologie inafara banului ca sursa de putere. Printre sutele de exemple care ar trebui sa ne puna pe ginduri e cel al unui mare petrolist din PNL care a prosperat bine mersi sub jugul PDSR. Cine mai poate crede ca in Romania lui Nastase se puteau face afaceri cu petrol de sute de milioane de dolari fara blagoslovirea lui Bombonel si a grupului de interese pe care il reprezinta?
Un om informat, Valeriu Stoica, declara tot luni ca Patriciu a fost pro-PSD pe toata durata campaniei electorale desi i-a promis ca se va abtine. Cit despre PD, in mod surprinzator ferit ani de zile de furiile PDSR si ignorat de presa, e greu de crezut ca el a devenit peste noapte altceva decit sub "dictatura" Roman, adica un club de afaceri. Adevaratul risc pentru Romania e ca aceste structuri trans-partinice care au acumulat o putere financiara si economica uriasa, sa ramina definitiv conspirate si sa continue sa conduca din umbra.

E destul de probabil ca Basescu sa fie "emanatia" acestor structuri. Am fi intr-adevar naivi sa credem ca cei care controleaza banii au propulsat in centrul puterii politice un haiduc despre care erau siguri ca risca sa-i decapiteze vinindu-i prin poienile adumbrite ale bugetului de stat. Si asta doar ca sa imparta banii cu poporul devalizat.

Dupa cum e extrem de posibil ca Basescu sa se intoarca, mai devreme sau mai tirziu, impotriva lor. Iar daca e ceva de sperat ar fi asta: Marinarul sa inteleaga sansa istorica pe care o are de a ramine in memorie ca cel care a scos Romania din intuneric. Marea simpatie populara de care se bucura Basescu impreuna cu complexele lui firesti il pot face sa se decida sa faca inimaginabilul: sa dea lovitura de gratie conglomeratului economico-financiar securist care controleaza Romania de ani buni. Dupa cum spunea Gusa, Basescu ii stie cine sint si stie precis ce trebuie sa faca impotriva lor.

Un indiciu clar al optiunii presedintelui vor fi numirile in conducerea serviciilor secrete, in postul de consilier pe probleme de securitate nationala – inca vacant -, precum si clarificarea urgenta a situatiei CNSAS. Miercuri am putut citi in presa ca Radu Timofte ar ramine in functie. Greu de spus daca deocamdata e doar o intoxicare a sefului SRI sau o optiune pe care Basescu o ia in calcul.

Acesti nemernici uriti si analismele lor rau mirositoare

(22 decembrie)

Nimic nu justifica titlul de analist pe care si-l atirna unii de git, de ani de zile, pe la televizor sau in vajnicile noastre jurnale nationale decit, poate, ca secretiile lor au de-a face mai mult cu analul decit orice altceva. Acesti coprofagi de pe vremea lui Ceausescu, carora Rebengiuc le-a oferit, naiv, sulul de hirtie igienica in direct la TVR Libera, s-au transformat in cei mai mari producatori de fecale din istoria nationala. Au tinut cu tot dinadinsul, mai ales in ultimii citiva ani, sa justifice la propriu ca traim vremuri de dejectie, poluind cu discursurile lor urit mirositoare aproape fiecare ziar si fiecare televiziune, luind aere visatoare si inchipuit inteligente in timp ce slobozeau flatulatii bucale pe post de discurs mobilizator in favoarea interesului national. Ne-am contaminat si noi de pestilenta tradarii lor, a ajuns sa ne miroasa totul, au ajuns aproape sa ne convinga ca nu sintem cu nimic mai buni ca ei din moment ce asta e vointa populara la sate si destinul ireversibil de trist al tarii care a disperat, la rind, pe Caragiale, Ionescu si Cioran.

L-am vazut de pilda, recent, pe Iosif Boda, fostul consilier al lui Ion Iliescu, mugind impleticit si confuz, in fraze mai bete si mai incurcate decit ale lui Becali, facindu-ne analiza greselilor lui Ion Iliescu, din care nu am inteles nimic altceva decit ca daca el ar fi fost inca consilier Bunicuta ar fi putut evita greselile ridicole din ultima vreme. Si ca el e de fapt demult de partea actualei puteri.

Apoi, nu a ajuns ca un buimac agramat precum Ion Cristoiu ne-a mincat zilele in egala masura cu frazele lui ininteligibile cit si cu pledoariile lui pro-pesediste, acum trebuia sa-l mai vedem si pe Petre Roman scos din pubela unde s-a aruncat singur si reconstruindu-si aura de lider national, pulover rosu inclus, si povestind unui Ion Cristoiu de o veseleie patologica despre crestinismul bunicii lui si miracolul crestin ca el a supravietuit in decembrie 89. Da, fiul revoltionarului comunist Valter Roman, credincios din strabuni si grozav de democrat; acelasi cu primul ministru care s-a facut ca nu stie nimic de miracolul pogoririi minerilor in Bucuresti si mortii din iunie 90. Acelasi Petrica al carui nume apare acum prin Jurnalul National ca viitor ministru de externe; identic cu fostul ministru de externe in guvernul titanului poet Radu Vasile. Care e acelasi cu marele Petre Roman care a jurat ura pina la moarte marinarului care a indraznit sa-i transforme in partid clubul de adulatie personala numit PD. Mare caracter si patriot, redescoperit si re-inventat de uriasul Ion Cristoiu.

Am mai vazut si alte fiinte diforme fizic, mental si moral, toti cu prefix de analist politic, bolmojind fraze binevoitoare la adresa lui Basescu, dupa ce nu s-au sfiit sa-l numeasca cu toate numele, ani la rind.

Dar l-am regasit, mai presus de toate, pe CTP a carui nevroza actionariala risca sa-i transforme viata intr-un spital de nebuni populat cu propriile fantasme, frustrari si dedublari de personalitate. Ziarul la care e onorabil actionar a uitat in exact 24 de ore ce nenorocire nationala e marinarul cel frust pentru a publica niste articole lingusitoare in cel mai dezgustator stil Scinteia: n-au lipsit interviuri in exclusivitate cu fratele, patronul fabricii de inghetata devenita brusc din afacere dubioasa o prea onorabila si curajoasa initiativa privata. N-a scapat nici mama presedintelui, care traieste simplu, la bloc, care isi iubeste baietii si a crezut in steaua lor dupa cum se subintelege ca si redactorul respectivului articol a crezut dintotdeauna. Iresponsabilul de ieri - omul de stat de azi! Apoi dupa ridicolul episod Cosma a aparut si CTP care a realizat brusc ce oroare e Ion Iliescu si care isi indemna cititorii sa-i acopere zimbetul pe ecran cu o foaie de hirtie pentru a-i descoperi privirea demonica. Nu-i vorba, nu prea a mai avut ocazia nimeni sa-l vada pe Iiescu zimbind la TV in ultima vreme dupa cum nici un exercitiu similar cu gura crispata a lui CTP n-ar fi tocmai lipsit de invataturi.

Apoi, Marti, nestiind cum sa mai iasa din rusinea in care s-a aruncat singur devenind slugoiul celor maturati de pe scena politica de un iepuras cu ceva curaj si bun simt, simtind ca nici sa se dea de-a dreptul de partea lui Basescu nu e credibil, gaseste de cuviinta sa ne explice cum vine treaba cu anticomunismul. Se gaseste el, simbolul puritatii, sa ne explice ca fanii lui Basescu care s-au strins in Piata Universitatii si care isi strigau dupa 15 ani din nou speranta ca am scapat de javrele rosii cu epoleti nu sint decit niste bezmetici care confisca idealurile Revolutiei.

Zice omul care a chelit de atita moralitate: "A compara cenusiul regim Iliescu-Nastase, asa cum a fost el, macinat de coruptie si patat de incercarile de subjugare a presei, cu noaptea de plumb a epocii comuniste nu poate insemna decat fie nestire, fie nesimtire." I-am raspunde iezuitului comunist, pastratorului Adevarului, ca nestire si nesimtire nu poate fi decit aroganta lui furioasa si ca, dupa cum remarca Traian Ungureanu in Evenimentul Zilei - un ziarist care stie ceva mai mult despre anticomunism decit actionarul moralist de la Adevarul - confesiunea lui Basescu din confruntarea televizata in care se califica pe sine ca si comunist si in care se intreba daca tara asta nu merita si altceva a fost tocmai momentul in care revolutia pentru care au murit cei pe care ii plinge CTP a dat un semn ca poate invinge. Dupa 15 ani de nesimtire si minciuni de stat. Si de aceea n-a avut nici el replica si nici Nastase, de aia s-a uitat si moderatorul TVR, si Bombonel, si o tara intreaga naucita si cu gura cascata la confesiunea marinarului: Era pur si simplu adevarat. Si al naibii de dureros.

Ne mai spune plin de fiere lupul moralist: " A-l compara pe descurcaretul marinar Traian Basescu cu acei putini care s-au ridicat impotriva comunismului riscandu-si viata pentru a mai spala ceva din complicitatea acestui popor cu calaul sau rosu - e o blasfemie."

Stii ceva, draga CTP-istule, daca e ca cineva sa confiste iar idealurile revolutiei cred ca Basescu e cu mult mai indreptatit decit tine. Si daca nu vrea sa le confiste, sa i le dam noi, poporul, asa firave si maltratate de anii de cripto-securism al caror ideolog sef ai devenit doar pentru ca ai fost suficient de orgolios si complexat ca sa fii usor de manipulat. Decit sa le iei tu, sa le stringi de git moralizator si sa le privesti cu uitatura aia dementa pina se vor sinucide singure. Lasa tu alianta sa-si faca greselile, fiinta perfecta si necrutatoare. Mai taci un pic din gura, mai ascunde-te o vreme, ai mincat rahat destul. Mai lasa-ne sa respiram. Macar citeva luni.