(22 decembrie)
Nimic nu justifica titlul de analist pe care si-l atirna unii de git, de ani de zile, pe la televizor sau in vajnicile noastre jurnale nationale decit, poate, ca secretiile lor au de-a face mai mult cu analul decit orice altceva. Acesti coprofagi de pe vremea lui Ceausescu, carora Rebengiuc le-a oferit, naiv, sulul de hirtie igienica in direct la TVR Libera, s-au transformat in cei mai mari producatori de fecale din istoria nationala. Au tinut cu tot dinadinsul, mai ales in ultimii citiva ani, sa justifice la propriu ca traim vremuri de dejectie, poluind cu discursurile lor urit mirositoare aproape fiecare ziar si fiecare televiziune, luind aere visatoare si inchipuit inteligente in timp ce slobozeau flatulatii bucale pe post de discurs mobilizator in favoarea interesului national. Ne-am contaminat si noi de pestilenta tradarii lor, a ajuns sa ne miroasa totul, au ajuns aproape sa ne convinga ca nu sintem cu nimic mai buni ca ei din moment ce asta e vointa populara la sate si destinul ireversibil de trist al tarii care a disperat, la rind, pe Caragiale, Ionescu si Cioran.
L-am vazut de pilda, recent, pe Iosif Boda, fostul consilier al lui Ion Iliescu, mugind impleticit si confuz, in fraze mai bete si mai incurcate decit ale lui Becali, facindu-ne analiza greselilor lui Ion Iliescu, din care nu am inteles nimic altceva decit ca daca el ar fi fost inca consilier Bunicuta ar fi putut evita greselile ridicole din ultima vreme. Si ca el e de fapt demult de partea actualei puteri.
Apoi, nu a ajuns ca un buimac agramat precum Ion Cristoiu ne-a mincat zilele in egala masura cu frazele lui ininteligibile cit si cu pledoariile lui pro-pesediste, acum trebuia sa-l mai vedem si pe Petre Roman scos din pubela unde s-a aruncat singur si reconstruindu-si aura de lider national, pulover rosu inclus
Am mai vazut si alte fiinte diforme fizic, mental si moral, toti cu prefix de analist politic, bolmojind fraze binevoitoare la adresa lui Basescu, dupa ce nu s-au sfiit sa-l numeasca cu toate numele, ani la rind.
Dar l-am regasit, mai presus de toate, pe CTP a carui nevroza actionariala risca sa-i transforme viata intr-un spital de nebuni populat cu propriile fantasme, frustrari si dedublari de personalitate. Ziarul la care e onorabil actionar a uitat in exact 24 de ore ce nenorocire nationala e marinarul cel frust pentru a publica niste articole lingusitoare in cel mai dezgustator stil Scinteia: n-au lipsit interviuri in exclusivitate cu fratele, patronul fabricii de inghetata devenita brusc din afacere dubioasa o prea onorabila si curajoasa initiativa privata. N-a scapat nici mama presedintelui, care traieste simplu, la bloc, care isi iubeste baietii si a crezut in steaua lor dupa cum se subintelege ca si redactorul respectivului articol a crezut dintotdeauna. Iresponsabilul de ieri - omul de stat de azi! Apoi dupa ridicolul episod Cosma a aparut si CTP care a realizat brusc ce oroare e Ion Iliescu si care isi indemna cititorii sa-i acopere zimbetul pe ecran cu o foaie de hirtie pentru a-i descoperi privirea demonica. Nu-i vorba, nu prea a mai avut ocazia nimeni sa-l vada pe Iiescu zimbind la TV in ultima vreme dupa cum nici un exercitiu similar cu gura crispata a lui CTP n-ar fi tocmai lipsit de invataturi.
Apoi, Marti, nestiind cum sa mai iasa din rusinea in care s-a aruncat singur devenind slugoiul celor maturati de pe scena politica de un iepuras cu ceva curaj si bun simt, simtind ca nici sa se dea de-a dreptul de partea lui Basescu nu e credibil, gaseste de cuviinta sa ne explice cum vine treaba cu anticomunismul. Se gaseste el, simbolul puritatii, sa ne explice ca fanii lui Basescu care s-au strins in Piata Universitatii si care isi strigau dupa 15 ani din nou speranta ca am scapat de javrele rosii cu epoleti nu sint decit niste bezmetici care confisca idealurile Revolutiei.
Zice omul care a chelit de atita moralitate: "A compara cenusiul regim Iliescu-Nastase, asa cum a fost el, macinat de coruptie si patat de incercarile de subjugare a presei, cu noaptea de plumb a epocii comuniste nu poate insemna decat fie nestire, fie nesimtire." I-am raspunde iezuitului comunist, pastratorului Adevarului, ca nestire si nesimtire nu poate fi decit aroganta lui furioasa si ca, dupa cum remarca Traian Ungureanu in Evenimentul Zilei - un ziarist care stie ceva mai mult despre anticomunism decit actionarul moralist de la Adevarul - confesiunea lui Basescu din confruntarea televizata in care se califica pe sine ca si comunist si in care se intreba daca tara asta nu merita si altceva a fost tocmai momentul in care revolutia pentru care au murit cei pe care ii plinge CTP a dat un semn ca poate invinge. Dupa 15 ani de nesimtire si minciuni de stat. Si de aceea n-a avut nici el replica si nici Nastase, de aia s-a uitat si moderatorul TVR, si Bombonel, si o tara intreaga naucita si cu gura cascata la confesiunea marinarului: Era pur si simplu adevarat. Si al naibii de dureros.
Ne mai spune plin de fiere lupul moralist: " A-l compara pe descurcaretul marinar Traian Basescu cu acei putini care s-au ridicat impotriva comunismului riscandu-si viata pentru a mai spala ceva din complicitatea acestui popor cu calaul sau rosu - e o blasfemie."
Stii ceva, draga CTP-istule, daca e ca cineva sa confiste iar idealurile revolutiei cred ca Basescu e cu mult mai indreptatit decit tine. Si daca nu vrea sa le confiste, sa i le dam noi, poporul, asa firave si maltratate de anii de cripto-securism al caror ideolog sef ai devenit doar pentru ca ai fost suficient de orgolios si complexat ca sa fii usor de manipulat. Decit sa le iei tu, sa le stringi de git moralizator si sa le privesti cu uitatura aia dementa pina se vor sinucide singure. Lasa tu alianta sa-si faca greselile, fiinta perfecta si necrutatoare. Mai taci un pic din gura, mai ascunde-te o vreme, ai mincat rahat destul. Mai lasa-ne sa respiram. Macar citeva luni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu