Greutatea pirtzului de castor

Cit cintareste un pirt de castor? Stiti? Dar ce i-a spus Gutza de la formatia Iubireailucrurmare gutzei lui cind a luat-o de nevasta? Iata tot atitea cunostiinte vitale pentru lobotomizatii care scriu scenariul concursurilor TV din dupa-amiezele plictisite ale gospodinelor ascunse in fiecare roman. Femeia simpla din mine - mai e si una rafinata dar ea nu scrie la ziar – a urmarit hipnotizata zilele astea citeva concursuri din cele care ne fac viata frumoasa dupa stirile cu spintecati, spinzurati si violatori de la ora cinci.
Atit de fascinant e cretinismul intrebarilor incit n-am mai apucat sa ma dezlipesc de ecran sa notez ce aiureli intreba moderatorul cu un aer savant spre excitarea totala a unor adolescenti cu virsta mintala tinzind spre perioada gingurerilii in fata suzetei.
Imi amintesc doar una care m-a extaziat de-a dreptul: daca ciobanul din Miorita a chemat in ajutor jandarmii cind s-a simtit amenintat. Nu, raspunde ezitant, dupa citeva clipe de gindire, o blonda care demonstrase inainte ca stie cind s-a impacat Monica Anghel cu nu stiu ce celebritate obscura dupa ce se certasera cu doar doua zile inainte de emisiune. Concentrarea ce se citea pe fata concurentei te-ar fi facut sa crezi ca a intrebat-o cineva daca e adevarat sau nu ca radical din 2,564,812 e 1601,5.
Dupa ce unul din candidati reuseste sa-si umileasca competitia si sa cistige prin cunostintele-I vaste premiul cel mare, vin stirile. Ocazie cu care tanti Esca, profesoara Stie Tot, se oripileaza de forma in fata raspunsurilor abracadabrantesti ale ultimilor candidati la o diploma de bacalaureat. Uitind ca atita vreme cit esti emblema unei televiziuni pentru care pastrarea audientei e un scop ce depaseste orice criteriu de bun simt, ai fara indoiala o parte din vina la intretinerea starii de incultura cronica ce ameninta sa transforme Romania de miine intr-o tara de primitivi.
Dupa asta, tot la stiri, vedem tot felul de guvernanti blonzi la cap care-si dau cu parerea despre taxe. De cind a bagat Marinarul spaima in PNL si Popescu de la finante a fost matrasit pe motive de vamesi deranjati, ai impresia ca toti cei de-acolo si-au dat doctoratul in economie. Stai si te scarpini nedumerit in cap, ba creste, ba scade, ba sta pe loc, dupa cum nu stiu ce minte de gestionar care se inchipuie mare economist a calculat in pauza dintre doua beri.
Descumpanit, pui mina pe un ziar sa vezi ce zic analistii nostri. Care, in mare majoritate, se dovedesc tot gestionari de aprozar al caror singur ghinion e ca n-au pus mina pe vreo functie politica. Bombonel s-a facut si el analist in ziarul lui Voiculescu si da o replica acida unui necalificat: “De curand, un fost comentator de fotbal, devenit editorialist la un ziar guvernamental, observa in mod independent: "… un PSD mai mic, dar mai curat va fi o sansa in plus pentru clasa politica romaneasca". Cata grija parinteasca! Cata generozitate intelectuala!”
Nu prea inteleg de ce se indigneaza Adrian din moment ce el e unul din simbolurile epocii in care functia te face priceput la orice. Dupa cum nu inteleg fermitatea de gospodina ranita in amorul propriu pe care o afisa Tariceanu cind dirija basculantele pe santierul podului de la Buzau. Si, daca stau bine sa ma gindesc, am ajuns sa nu mai inteleg mare lucru decit ca am ajuns o tara in care daca stim cine-I amanta lui Mutu devenim brusc experti in politici fiscale, de mediu si securitate.

Dar ne-am abatut de la subiect: cit cintareste un pirt de castor? Daca stiti e vremea sa intrati in politica. Eu nu pot decit sa-mi raspund: probabil mai mult decit mintea a zece parlamentari. Moment in care Bunicuta, moderatorul emisiunii “Vorbesti prostii si cistigi”, ma elimina din joc.

Bate-un vint de nebunie.

Valul de nebunie care cuprinde in ultima vreme tara a mai avut, zilele astea, doua consecinte: In primul rind, din indepartata Insula a Dreptatii unde locuieste demn Cristian Tudor Popescu si soborul lui de prea cinstiti, a adus la tarm, pentru plebea lipsita de simt moral, o sticla. Inauntru, decizia de o covirsitoare importanta a Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa: Evenimentul Zilei e exclus din CRP. Despre onorabilitatea acestui consiliu am mai scris. E suficient sa reamintim ca din el fac parte Mihai Tatulici (va amintiti de Caritas?), Horia Alexandrescu si Sorin Rosca Stanescu. Ziaristi ghidati mai degraba de codul stomatologic decit de cel deontologic. Ce de-a dreptul hilar si scirbos in acelasi timp – numai domnii in cauza pot provoca asemenea combinatii rafinate – e felul in care onorabilii sint preocupati exclusiv de propria onoare. Motivul excluderii ar fi injuriile imaginare la adresa CRP. In acelasi timp nici o decizie vis a vis de Rosca Stanescu si articolele din Ziua, nici o vorba despre banii de campanie electorala ghidonati de Nastase catre anume publicatii, nici o dezbatere despre lipsa de standarde in stiri, nici o mirare despre delirurile de la diverse televiziuni. Propunem asadar o modificare a titulaturii gastii in cauza, menica sa aduca numele in acord cu realitatea: Codoasele Romane de Presa.

A doua consecinta a valului de nebunie e ca a agitat doua cadavre politice care pareau ingropate definitiv pe fundul marii. Acest Gica Petrescu al politicii romanesti, Iliescu, iritat la culme ca partidul a incaput pe mina unor impotenti, l-a luat de git, atita cit a putut, pe Petre Roman si si-a relansat o carte despre revolutie. Ocazie buna de a emite critici constructive, tovarasesti, la adresa lui Geoana: “La tilharii ati stiut sa fiti solidari, cind m-ati schimbat”. Presa noastra centrala fiind prea ocupata cu chestiunile de onoare proprie a trecut neglijent peste aceasta afirmatie senzationala. Reparam noi eroarea: Iliescu crede ca schimbarea lui din fruntea partidului e o tilharie. Oare ce si-o fi zis in sinea lui jalnicul Petrica, pe care Iliescu l-a matrasit folosind hoardele de mineri? Probabil ca si-a amintit cu placere, din moment ce acum a acceptat sa pozeze in decor istoric la re-lansarea Bunicutei Combative.
In orice caz, sa-I vedem din nou impreuna, solidari pentru “salvarea idealurilor stingii romanesti”, ne aminteste de filmele horor cu zombie, acele cadavre re-insufletite temporar in scopuri mirsave. Ne trece un fior, chiar in timp ce ridem de ridicolul absolut al scenariului.
Dupa ce a miriit la Geoana, Iliescu a dat masura vigorii sale politice infierind, ca un adevarat secretar de partid, mirsaviile fara de numar ale actualei puteri. De pilda, motiv de enervare si de strigat “e o minciuna sfruntata!” e dorinta lui Basescu de a schimba presedintii celor doua camere. Asta ar fi “spirit de intoleranta”. Dupa informatiile Bunicutei e un standard mondial acceptat ca in parlament treburile sa fie conduse de oameni care saboteaza constant si inversunat guvernul si presedintele. A dori schimbarea lor e un fel de magarie care ne descalifica pe plan mondial, o masura a rautatii fara margini a Marinarului.

Mesajul e simplu si tulburator de apropiat de cel al lui Cristian Tudor Popescu: Ce ma afecteaza pe mine e rau si trebuie pedepsit. Ce va afecteaza pe voi e bine si mi se rupe. Esenta ultima a primitivismului celor ce ne-au condus pina in 2004.