Draga Zbu,
Cred ca deja te-am lamurit cum sta treaba cu oportunitatile de tot felul care in patria noastra binecuvintata tisnesc din monolitul partidelor precum izvoarele din munti si acum ar trebui sa ai o buna idee despre ce pierzi. Stiindu-te insa incapatinata si nu prea usor de convins si dorind aprig sa-ti demonstrez ca mai bine decit la noi nu e nicaieri in lume, astazi o sa-ti scriu despre modelul romanesc de justitie, unul dintre cele mai inovatoare de la Revolutia Franceza incoace. Vezi, la voi acolo aveti o multime de judecatori si procurori tineri carora le lipseste experienta vietii. De asta aveti probleme si eliberati criminalii inainte de termen, din greseala. Noi ii eliberam inainte sa-I arestam, asa ca posibilitatea erorii e exclusa. De asta ati ajuns sa bagati un fost ministru de externe in puscarie pentru un amarit de cadou. La noi, ca sa ajungi judecator, trebuie sa fi trecut mai intii prin toate mizeriile vietii. Zi si tu, cine poate aprecia mai bine dreptatea, un putzoi cu cas la gura ajuns in barou de pe bancile facultatii sau o batrina doamna care a fost informator la securitate? Evident ca batrina, ea a aflat deja ca adevarul nu e un concept abstract ci un instrument de catarat. Ea nu-si mai face iluzii, ca voi, si atunci nu are de ce sa fie deziluzionata. Ea e deja in nirvana iar de acolo de unde e imparte dreptatea fara remuscari. Ea a invatat ca Necuratul e un bun consultant de cariera si nu o ispita de care sa te feresti.
Apoi, mai aveti o problema cu aristocratia voastra anacronica pentru ca n-ati reusit sa le luati capul la toti asa cum au facut comunistii cu chiaburii nostri post-belici.
Cine intelege mai bine litera sfinta a Constitutiei, un aristocrat buimacit de stralucirea receptiilor din saloane sau un mos alunecos, uns cu toate alifiile care a ajuns in Curtea Constitutionala dupa ce a trait pe pielea lui experienta pupatului in cur a sefilor pe linie de partid citeva zeci de ani de zile? Evident ca mosul, el stie ca legea e facuta sa fie interpretata, nu respectata, asa cum vi se pare voua. Iar interpretarea e cea pe care vor s-o auda urechile celui care te-a pus acolo ca altfel te duci naibii si cinti prin metrou ca sa stringi bani sa-ti termini amarita de casa de vacanta cu trei etaje.
O astfel de experienta de viata asigura stabilitatea tarii, bezmeticii astia de la putere voiau sa schimbe presedintii camerelor, uitind traditia romaneasca potrivit careia odata cocotat nu te mai da nimeni jos, decit mort. Noroc ca la Curtea Constitutionala sint niste oameni chibzuiti care se gindesc la tara inainte sa se gindeasca la ei.
Nu in ultimul rind lucrurile sint putrede in Franta pentru ca justitiabilii vostri sint fara pata.
Cine poate judeca mai bine pe judecatori, un domn obosit de discursuri si rupt de realitatea dura a vietii, asa ca la voi, sau o tanti care a ajuns in Consiliul Superior al Magistraturii dupa ce a testat pe pielea ei ce inseamna sa obtii o casa mintind si incalcind legea, ca la noi? Desigur, tanti judecatoarea. Ea cunoaste slabiciunile sistemului si pe cele omenesti cu mult mai bine. Ea intelege ca nu e mare brinza daca incalci din cind in cind legea.
Zilele astea tara intreaga s-a cutremurat aflind de la Andreea Esca ca “la Paris se moare!”
Tinerii nostri ajung sa moara prin discotecile voastre pentru ca ani de zile ati practicat o justitie degenerata, rupta de adevarurile vietii. Nu are rost acum sa-mi spui ca cei care au tras erau albanezi si ca nu e tocmai sigur sa te duci prin discotecile din periferiile rau famate in plina noapte de revolte de strada. La noi tot sistemul judiciar a ajuns sa educe poporul incit atunci cind doua bande de tigani se incaiera cu topoare, pistoale si sabii, nu moare nimeni. Sigur, vedem la ProTv, la ora cinci, tot felul de grozavii, violuri si crime suprarealiste, insa vorba lui Iliescu, ca si in cazul marilor corupti, astea sint cazuri izolate, lipsite de importanta. In realitate sintem o tara sigura unde dreptatea e impartita de unul din cele mai avansate sisteme judiciare din lume.
E timpul sa o spunem raspicat: Nu noi trebuie sa ne integram in Europa ci e timpul ca Europa sa invete de la noi!
Te imbratisez integru.
vineri, noiembrie 18, 2005
Notre poule dans notre cour. O scrisoare patriotica si educativa.
Draga Zbu,
Mi-ai spus de multe ori ca in tara asta nu vrei sa te intorci, ca jegul pluteste in aer si minciuna germineaza in fiecare graunte de pamint. Ai spus cu jumatate de gura ca ti-e frica sa nu mori de la o raceala pentru ca un medic beat care s-a certat cu nevasta o sa decida sa-ti amputeze un picior in loc sa-ti dea o aspirina. Ca “tara tuturor posibilitatilor” e prea mult pentru tine, ca tu nu ne le vrei pe toate, iti ajung doar citeva cu conditia sa fii sigura pe ele. Si, la limita, nici nu te intereseaza posibilitatile, te-ai multumi cu realitatea in conditia in care ea ar fi previzibila.
Citesc de citeva luni presa si constat ca sint si lucruri pe care le pierzi. Uite, de pilda in tara asta e perfect explicabil ca un arhitect sa ajunga peste noapte unul din cei mai mari petrolisti si mai bogati oameni ai tarii. A strins omul din banii lui de meditatii citeva milioane de dolari si a devenit peste noapte patronul unei mari companii petroliere. A ajuns atit de important incit conduce, din umbra, guvernul. In tara asta e posibil ca un lider de sindicat sa controleze jumatate de presa si sa fie si mare petrolist. Imagineaza-ti tu in Franta ca, peste noapte, seful de sindicat de la SNCF ajunge proprietarul lui Le Figaro si al lui France 2. Iar in plus are si majoritatea actiunilor Total. Se poate?
In tara noastra nimic nu e mai natural ca un oier sa devina sef de partid, mare proprietar de club de fotbal si unul dintre cei mai bogati oameni din tara. Nimic mai natural ca fiscul sa-I puna sechestru pe avere pentru ca nu si-a platit ani de zile darile la stat iar justitia sa ridice sechestrul pentru niste motive obscure. Bietul Bernard Tapi, la ce-I foloseste ca nu e agramat si traieste in Franta? A facut el puscarie pentru o inginerie mult mai marunta desi era parlamentar si propritar de mare club? Ce fraier! Imagineaza-ti un crescator de giste din Toulouse ca ajunge in citiva ani proprietarul lui Olypique Marseille si ca il vezi in fiecare zi de citeva ori pe toate posturile de televiziune cerind destituirea sefului fiscului pentru ca acesta a indraznit sa-i ceara sa-si plateasca impozitele!.
E firesc ca noi, romanii, sa dispretuim Franta. Un popor plin de aere, care maninca brinza imputita si a ajuns atit de degenerat incit respecta legea. Mai nou citesc in presa noastra rinduri profunde, scrise de analisti cumplit de inteligenti, in care cainam Franta- in timp ce ne ridem in barba ca asa le trebuie- pe motiv de razmerite populare. Am ajuns brusc mai civilizati decit toata Europa si e cazul sa dam niste lectii. Arogantei lui Chiraq I se opune modelul profunzimii si moralitatii lui Tariceanu. Derapajelor lui Sarkozi – fraza cumpatata a lui Vadim. Vandalismelor din periferiile Parisului – jegul plin de neoane si calmul ciinilor vagabonzi din centrul Bucurestiului. La televizor aflam ca Franta e o tara preada haosului iar tonul pe care ni se vorbeste despre asta e atit de infricosator incit realizam ca loc mai bun in care sa traim fericiti decit Romania nu se afla sub soare. Ce conteaza ca dupa inundatii jumatate din podurile din tara s-au scurs in Marea Neagra? Ce conteaza ca singura autostrada pe care o avem a ajuns la un an de zile dupa reparatia capitala buna de poligon de testat tancuri? Ce tot ne bateti la cap cu povestea asta cu primul ministru care n-are cuvint si da telefon la Procurorul General ca la bunica acasa ca sa-I puna o pila arhitectului petrolist? Si de ce sa ne tot impiedicam atita in amanunte cum sint miliardele de dolari furate din buget in ultimii ani? Ai vazut ce grozavie e in Franta? Vai de mama lor!
Eu am sa ma intorc acolo pentru ca te iubesc. Dar sa stii ca am invatat din presa noastra ca tot in Romania e mai bine! Acum, ca a trecut si gripa aviara, putem sa ne pastem puii nostri naturali prin curtile noastre ecologice si sa ne bucuram ca nu mincam chimicale, asa ca voi. Nimic mai grozav decit sa-ti tii propriul pui in propria curte!
Mi-ai spus de multe ori ca in tara asta nu vrei sa te intorci, ca jegul pluteste in aer si minciuna germineaza in fiecare graunte de pamint. Ai spus cu jumatate de gura ca ti-e frica sa nu mori de la o raceala pentru ca un medic beat care s-a certat cu nevasta o sa decida sa-ti amputeze un picior in loc sa-ti dea o aspirina. Ca “tara tuturor posibilitatilor” e prea mult pentru tine, ca tu nu ne le vrei pe toate, iti ajung doar citeva cu conditia sa fii sigura pe ele. Si, la limita, nici nu te intereseaza posibilitatile, te-ai multumi cu realitatea in conditia in care ea ar fi previzibila.
Citesc de citeva luni presa si constat ca sint si lucruri pe care le pierzi. Uite, de pilda in tara asta e perfect explicabil ca un arhitect sa ajunga peste noapte unul din cei mai mari petrolisti si mai bogati oameni ai tarii. A strins omul din banii lui de meditatii citeva milioane de dolari si a devenit peste noapte patronul unei mari companii petroliere. A ajuns atit de important incit conduce, din umbra, guvernul. In tara asta e posibil ca un lider de sindicat sa controleze jumatate de presa si sa fie si mare petrolist. Imagineaza-ti tu in Franta ca, peste noapte, seful de sindicat de la SNCF ajunge proprietarul lui Le Figaro si al lui France 2. Iar in plus are si majoritatea actiunilor Total. Se poate?
In tara noastra nimic nu e mai natural ca un oier sa devina sef de partid, mare proprietar de club de fotbal si unul dintre cei mai bogati oameni din tara. Nimic mai natural ca fiscul sa-I puna sechestru pe avere pentru ca nu si-a platit ani de zile darile la stat iar justitia sa ridice sechestrul pentru niste motive obscure. Bietul Bernard Tapi, la ce-I foloseste ca nu e agramat si traieste in Franta? A facut el puscarie pentru o inginerie mult mai marunta desi era parlamentar si propritar de mare club? Ce fraier! Imagineaza-ti un crescator de giste din Toulouse ca ajunge in citiva ani proprietarul lui Olypique Marseille si ca il vezi in fiecare zi de citeva ori pe toate posturile de televiziune cerind destituirea sefului fiscului pentru ca acesta a indraznit sa-i ceara sa-si plateasca impozitele!.
E firesc ca noi, romanii, sa dispretuim Franta. Un popor plin de aere, care maninca brinza imputita si a ajuns atit de degenerat incit respecta legea. Mai nou citesc in presa noastra rinduri profunde, scrise de analisti cumplit de inteligenti, in care cainam Franta- in timp ce ne ridem in barba ca asa le trebuie- pe motiv de razmerite populare. Am ajuns brusc mai civilizati decit toata Europa si e cazul sa dam niste lectii. Arogantei lui Chiraq I se opune modelul profunzimii si moralitatii lui Tariceanu. Derapajelor lui Sarkozi – fraza cumpatata a lui Vadim. Vandalismelor din periferiile Parisului – jegul plin de neoane si calmul ciinilor vagabonzi din centrul Bucurestiului. La televizor aflam ca Franta e o tara preada haosului iar tonul pe care ni se vorbeste despre asta e atit de infricosator incit realizam ca loc mai bun in care sa traim fericiti decit Romania nu se afla sub soare. Ce conteaza ca dupa inundatii jumatate din podurile din tara s-au scurs in Marea Neagra? Ce conteaza ca singura autostrada pe care o avem a ajuns la un an de zile dupa reparatia capitala buna de poligon de testat tancuri? Ce tot ne bateti la cap cu povestea asta cu primul ministru care n-are cuvint si da telefon la Procurorul General ca la bunica acasa ca sa-I puna o pila arhitectului petrolist? Si de ce sa ne tot impiedicam atita in amanunte cum sint miliardele de dolari furate din buget in ultimii ani? Ai vazut ce grozavie e in Franta? Vai de mama lor!
Eu am sa ma intorc acolo pentru ca te iubesc. Dar sa stii ca am invatat din presa noastra ca tot in Romania e mai bine! Acum, ca a trecut si gripa aviara, putem sa ne pastem puii nostri naturali prin curtile noastre ecologice si sa ne bucuram ca nu mincam chimicale, asa ca voi. Nimic mai grozav decit sa-ti tii propriul pui in propria curte!
Brunetii grizonati si strategiile lor blonde
Una din surprizele minore cauzate de Basescu dupa preluarea jiltului Bunicutei a fost creeata de proportia de consilieri apartinind sexului “slab”. Romanul nostru, obisnuit cu echivalenta intre autoritate si securistii sau secretarii de partid recuperati de Iliescu dupa 89, a facut ochii mari iar presa s-a mirat in surdina. Devenita intre timp europeana, presa noastra draga si-a tinut comentariile in camerele redactiilor, de frica sa nu tipe concurenta ca in nu stiu ce redactie e o adunatura necivilizata de misogini. Insa toti s-au aplecat constincios asupra oricarui cuvint sursurat de “femeile presedintelui”, au studiat medical fiecare decolteu si felul in care piciorul intra in pantof, au rasfoit enciclopedii in cautarea erorilor cele mai nevinovate. Majoritatea au sfirsit prin a ramine lipiti de imaginea Elenei Udrea, ca niste muste lipite pe hirtie. O problema de neinteles a bintuit luni de zile mintile brunete ale analistilor nostri: Cum poate fi omul de baza al presedintelui o blonda care arata bine? Pentru multi situatia a devenit un fel de insulta la adresa natiunii, ca si cum fiecare s-ar fi gindit ca oricine poate face fata situatiei mai bine decit o femeie aratoasa.
Asa se face ca primul interviu al Elenei in care acesteia i-a scapat o prostie s-a transformat in criza nationala: “ Elena Udrea a bagat Norvegia in UE”. Daca e sa contabilizam idioteniile mult mai mari spuse de oamenii Bunicutei de-a lungul anilor, chestiunea apartenentei Norvegiei e cu totul minora; Numai ca in gura unui fost activist, gras ca o bute, brunet incaruntit in slujba “idealurilor” si care se exprima folosind colaje din cuvintarile de la congresul al noualea al PCR, orice prostie risca sa devina adevar profund.
Dupa citeva luni de ironii si bancuri cu blonde, cam pe vremea cind Basescu s-a decis sa nu tolereze adunatura de barosani petrolisti care incepusera sa manevreze dibaci manechinul Tariceanu, cind Sorin Rosca Stanescu si-a aratat dintii la Basescu iar acesta i-a tras un sut fara sa stea prea mult pe ginduri - cam pe atunci cind a inceput razboiul, cu alte cuvinte – strategii din spatele primului ministru au inceput sa gindeasca la un contra-atac nimicitor: Discreditarea oamenilor Marinarului. Din acel moment soarta Elenei Udrea a parut pecetluita. Povestea o stiti: Cocos, Golden Blitz, interviu, afaceri dubioase. Ca prin farmec o parte a presei a facut din subiectul Udrea unul mai important decit integrarea in UE, degringolada PSD-ului, gripa aviara si consecintele inundatiilor la un loc.
Nu stiu cit de blond e sotul doamnei Udrea incit sa-I treaca prin cap sa mituiasca un ziarist cu o sticla de bautura. Stiu insa ca daca fac o lista cu cei dovediti ca au furat in cirdasie cu oamenii politici din PSD sau cu securistii din PNL, familia Udrea ar putea figura (daca ceva e dovedit!) pe ultima pagina a unui teanc substantial de foi scrise marunt cu zeci si zeci de nume. De ce e Evenimentul Zilei cel care stirneste scandalul ramine un mister.
E evident insa ca scandalul e fabricat in intregime si e opera unui grup care urmareste sa-l slabeasca pe Basescu. Iar acest grup poate fi numai unul.
Din perspectiva asta, bruneta din mine a citit cu atentiei interviul doamnei Udrea din Jurnalul National si a ramas pe deplin convinsa ca blonda de la Cotroceni nu e o coafeza parasutata in politica de gusturile Marinarului cel Urit, asa cum vor sa ne faca sa credem strategii lui Tariceanu. Iar fraierii in toata povestea asta au fost cei care i-au vrut capul si asta pentru un motiv simplu: Odata plecata din biroul lui Basescu nimic nu o mai constringe sa spuna tot ce stie ci, vorba lui Vacaroiu, din contra.
Asa se face ca primul interviu al Elenei in care acesteia i-a scapat o prostie s-a transformat in criza nationala: “ Elena Udrea a bagat Norvegia in UE”. Daca e sa contabilizam idioteniile mult mai mari spuse de oamenii Bunicutei de-a lungul anilor, chestiunea apartenentei Norvegiei e cu totul minora; Numai ca in gura unui fost activist, gras ca o bute, brunet incaruntit in slujba “idealurilor” si care se exprima folosind colaje din cuvintarile de la congresul al noualea al PCR, orice prostie risca sa devina adevar profund.
Dupa citeva luni de ironii si bancuri cu blonde, cam pe vremea cind Basescu s-a decis sa nu tolereze adunatura de barosani petrolisti care incepusera sa manevreze dibaci manechinul Tariceanu, cind Sorin Rosca Stanescu si-a aratat dintii la Basescu iar acesta i-a tras un sut fara sa stea prea mult pe ginduri - cam pe atunci cind a inceput razboiul, cu alte cuvinte – strategii din spatele primului ministru au inceput sa gindeasca la un contra-atac nimicitor: Discreditarea oamenilor Marinarului. Din acel moment soarta Elenei Udrea a parut pecetluita. Povestea o stiti: Cocos, Golden Blitz, interviu, afaceri dubioase. Ca prin farmec o parte a presei a facut din subiectul Udrea unul mai important decit integrarea in UE, degringolada PSD-ului, gripa aviara si consecintele inundatiilor la un loc.
Nu stiu cit de blond e sotul doamnei Udrea incit sa-I treaca prin cap sa mituiasca un ziarist cu o sticla de bautura. Stiu insa ca daca fac o lista cu cei dovediti ca au furat in cirdasie cu oamenii politici din PSD sau cu securistii din PNL, familia Udrea ar putea figura (daca ceva e dovedit!) pe ultima pagina a unui teanc substantial de foi scrise marunt cu zeci si zeci de nume. De ce e Evenimentul Zilei cel care stirneste scandalul ramine un mister.
E evident insa ca scandalul e fabricat in intregime si e opera unui grup care urmareste sa-l slabeasca pe Basescu. Iar acest grup poate fi numai unul.
Din perspectiva asta, bruneta din mine a citit cu atentiei interviul doamnei Udrea din Jurnalul National si a ramas pe deplin convinsa ca blonda de la Cotroceni nu e o coafeza parasutata in politica de gusturile Marinarului cel Urit, asa cum vor sa ne faca sa credem strategii lui Tariceanu. Iar fraierii in toata povestea asta au fost cei care i-au vrut capul si asta pentru un motiv simplu: Odata plecata din biroul lui Basescu nimic nu o mai constringe sa spuna tot ce stie ci, vorba lui Vacaroiu, din contra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)