joi, iulie 21, 2005

Reporter, reportaj, raport

Ce inseamna reportaj in viziunea televiziunilor noastre? Un soi de compuneri cinematografice infantile, insailari melodramatice pe fond de muzica tenebroasa dotate cu reporter cu vocea gituita de emotie si, daca il ajuta muza si ordinul politic, revolta. Cel care a inaugurat acest pseudo gen de prost gust a fost comoara jurnalistica a PRO TV, omul capabil sa hiperbolizeze taierea unei gaini la dimensiunile unei crime infricosatoare, Catalin Radu Tanase.

Catalin in zapada pina la git, in apa pina la urechi, in pamint pina la briu, printre batrini plingind, pisoi zgribuliti, gaini derutate, intervievind cetatene isterizate, contemplind cadavre de animale sau pasind intelept printre ruine, tipind iremediabil strangulat un raspuns apocaliptic la intrebarea cutremuratoare venita de la Andreea Esca, din studio: “Spune-mi, Catalin, ce fac autoritatile in tot acest timp?”

Competitia, invidioasa pe aceast Tuca al catastrofei si putrefactiei in direct, nu se lasa mai prejos si pluseaza. Cum Catalin Radu Tanase e numai unul, fac si ei ce pot la nivel de montaj, in studio, pentru a deveni competitivi: Muzici lugubre, coruri gotice in fundal, succesiune de imagini ca intr-un clip publicitar si titluri inspaimintatoare care agonizeaza buimac pe ecran: “Apocalipsa”, “Nenorocire”, “Vinovati”, “Moarte”. La care se adauga reporteri gifiind de parca ar transmite in direct caderea Constantinopolului, sinuciderea lui Hitler si aselenizarea, toate simultan.

In felul asta ni s-a relatat despre cei trei bezmetici cazuti victima unei inscenari oculte la care e foarte posibil sa fi fost parte ei insisi, fiinte insipide cunoscute acum sub numele de “ostaticii din Irak”. Ziaristi de care nu a auzit nimeni transformati brusc in eroi nationali, debitind cuvinte confuze pe post de declaratii revelatoare, rotunjindu-si tacut veniturile din diverse exclusivitati patetice.
Vreo minte luminata de la PRO TV - probabil pictorita, prezentatoarea, mama si sotia Esca, coborita direct din manualul de istorie - s-a gindit ca felul asta de-a transforma reportajul in telenovela bombastica pentru gospodine lacramoase, e cheia cresterii audientei jurnalului obosit al televiziunii lui Sirbu. Asa ca asistam de citeva zile la o dezlantuire de sinistroza, vaiete, indignari si acuze pe fond de imagini dintr-un viitor documentar despre sfirsitul lumii. Toti oamenii nenorociti de inundatii sint doar ilustratie de fundal pentru eseurile morbide si sarjele anti Basescu ale geniilor de la PRO TV, pe care din cauza de audienta ii doare fix in fund de adevar.

Nu ne miram prea tare, asadar, ca Marinarul a rabufnit intr-un mediu restrins, dupa cum ne spune Adevarul:“[…] Traian Basescu a profitat de ocazie pentru a mai trage putin de urechi televiziunile, de aceasta data. "M-am saturat de domnisoare rujate, parca tocmai venite de la coafor, care rostesc texte dinainte-nvatate despre incapacitatea autoritatilor", a spus, iritat, Traian Basescu. “
Ca pe la televiziuni e drept ca nu prea vedem reportaje despre cum au ajuns banii pentru diguri in vilele pesedistilor, despre cum taierile de paduri ale celui mai mare frate al codrului, Omar, au agravat viiturile din Moldova. Nu auzim o vorba, de pilda, despre cum isi face campanie Oprisan, cu barca prin Vrancea, prostind lumea ca daca Basescu a trecut pe-acolo e pentru ca el l-a chemat. Asta nu e interesant, nu trece la montaj.

A relatat, de la locul crimei, presa de ziare. Andreea?

Cu multumiri anticipate

Draga Marinarule,

Iti scrie o fata simpla de care isi bate joc lumea – cu tata in frunte– de cinsprezece ani de zile, cam de atunci de cind m-am nascut. Spre deosebire de domnul Iliescu, bunica mea, care face referire la drepturile pe care le-as avea doar atunci cind e sa protejeze un geniu economic cum e Vacaroiu sau un priceput ca Bivolaru de pedeapsa pentru diverse furtisaguri, eu stiu ca drepturi nu prea am. Si chiar de ele s-ar gasi, nu vreau sa mi se protejeze nici un drept, de catre nimeni. Cu atit mai putin de catre adunatura de batrini libidinosi care s-au facut stapini pe corpul meu intitulindu-se tutorii mei de drept: Curtea Constitutionala. Toti Becalii, Mischii, Iorgovanii, Predestii, Bunicutele si Bombonelele care ma coplesesc in public cu atentia lor ipocrita, pentru ca apoi sa ma abuzeze atit oral cit si in scris, facindu-si poftele cu mine pe culoarele obscure ale Parlamentului, m-au adus intr-o stare de disperare vecina cu nebunia.
Iti scriu pentru ca de cind ai ajuns presedinte am crezut ca orgia asta perpetua careia ii sint subiect, violurile publice in numele democratiei, transmise in direct la televiziuni si relatate cu detalii scabroase prin ziare, vor inceta. Am crezut ca, vorba ‘ceea, vad si eu o luminita in biblioteca intunecata si igrasioasa, unde zac eu si restul fetelor, legile romane, curve fara voie, ca si mine. Am sperat sa scap de locul asta unde ma tine tata, mare avocat, in timpul proceselor rasunatoare in care demonstreaza repetat si cu succes ca desi banii nu mai sint ei nu s-au furat niciodata. Si de unde colegele mele sint scoase doar pentru orgii in grup parlamentar.
Am inteles ca poporul s-ar fi saturat in decembrie de adunatura de lexofili si avocati cu carnete de partid, pestii juridici pentru care legea e doar o prostituata care lucreaza degeaba inspre folosul lor personal si carora bunica, matroana inteleapta, le-a dat cheile de la bordelul cu legi. Asa proasta cum sint, mi s-a parut ca de cind ai ajuns presedinte ar fi o speranta si pentru mine. Uitindu-ma cu cita hotarire le dadeai peste nas pesedistilor cu anchetele procuraturii, cu cita siguranta ne explicai despre toxicitatea solutiei imorale in care vrea Voiculescu sa ne conserve idealurile, am reusit sa privesc in ochi pe unchii mei libidinosi si m-am mirat sa vad acolo, pentru prima oara, spaima.
Zilele trecute – mare fraiera sint – mi-am zis: gata! S-a terminat cu chinurile! Uite ca s-au hotarit in sfirsit sa ma scape de violurile repetate, de rusinea fara de sfirsit in care traiesc de cinsprezece ani de zile. Daca si Tariceanu s-a lasat convins sa se dea dus pentru ca I s-a acrit si lui de curtea asta imorala peste care pluteste zimbetul cinic al Matroanei, atunci ziua libertatii nu poate fi departe.
Mare proasta sint, Marinarule, daca dupa tot ce-am patimit am ajuns sa ma incred in barbati, mai cu seama cind ei sint si politici!
Aflu acum despre cit de inteleapta e o solutie negociata cu Bunicuta si sprijinul tau sentimental pentru decizia lui Tariceanu caruia nu-I mai ramine decit sa-l consolez eu si cu Constantinescu explicindu-I ca sexul oral prin surprindere e doar o manevra politica si, oricit de dureros e prima oara, pina la urma trece. Mai aflu ca tot balamucul asta, care pe mine ma dispera iar pe popor il turbeaza, se intimpla in numele meu. Incep deja sa ma resemnez, ce soarta poate avea pina la urma o fata timpita nascuta intr-o tara plina de destepti?
Tradarile celor pe care ii iubim ne dor cel mai tare, mai tare decit violurilor celor pe care-I urim., asa ca am doar o mica rugaminte, Marinarule: Daca te-ai decis sa negociezi cu siluitorii mei, fii bun si nu-mi mai pomeni numele.

Cu multumiri anticipate,
Constitutia

O fata timpita, cu un tata bandit si familia lui de profitori

Bolovanii incinsi care populeaza instantele noastre supreme nu par a se racori deloc, nici dupa ploile care-au inecat jumatate din gainile Olteniei, nici dupa dusurile reci administrate de diversele comisii europene. Ei continua sa scoata aburi puturosi, sa inece intr-o picla diversionista orice tentativa a actualei puteri de a reforma justitia, incingindu-se mai tare pe masura ce cei pe care-i protejeaza - aceeasi cu cei care i-au numit - se simt din ce in ce mai amenintati.
Aburii bolnavi ai contra-reformei ne-au invadat mai intii la televizor (TVR1). Am vazut un fost presedinte de Curte Suprema de Justitie, dezarticulat in vorbire si ginduri pe masura arogantei cu care ne privea de dupa ochelarii fumurii, aratind parca ca un extraterestru ucigas prost deghizat sub masca de cauciuc a unui batrin intelept si incercind sa ne convinga ca contestatia depusa de PSD si PRM la Curtea Constitutionala impotriva pachetului de legi pentru reforma in justitie ar avea si alta motivatie decit spaima cumplita care i-a apucat pe monstrii cleptomani nascuti de Iliescu la ideea ca ar trebui sa plateasca pentru cit au furat. S-au spus cuvinte de specialitate, s-a facut proba de distinctie si argou juridic (nu e o greseala, justitia noastra incepe sa fie din ce in ce mai putin o profesie si din ce in ce mai mult un grup social de periferie) iar noi n-am inteles decit ca acolo, undeva, sint niste oameni foarte destepti care nu pot sa mai doarma noaptea de grija libertatilor individuale. Revenile-ar somnul!

Apoi am aflat ca onor Curtea Constitutionala declara pachetul de legi ca fiind neconstitutional. Ca si cum constitutional e ca Dan Ioan Popescu sa faca 15 milioane de euro din salariul lui de demnitar (Cotidianul) si neconstitutional e sa dai afara pe judecatorul care considera asta normal. Veti spune, si pe buna dreptate, la asa parinte al Constitutiei, cum e Iorgovan, asa pazitori ai ei. Adica, daca cel pe care Iliescu l-a ales sa redacteze ceea ce ar trebui sa fie legea de fundament nu se dovedeste acum decit a fi un veros aparator al infractorilor capabili sa plateasca onorarii grase, ce sa ne asteptam de la cei pusi sa vegheze asupra respectarii Contitutiei?

Asta ne duce la fondul problemei. Dupa 45 de ani de comunism, un comunist atit de asexuat incit lumea il va alinta ceva mai tirziu cu porecla “Bunicuta” si-a pus in gind sa faca o fata democratiei, altfel speta rosie risca să se stingă. Si cum el nu putea, a cautat un tata. Dar nu pe orisicine, nu amesteci singele asa la intimplare. Asa ca a gasit in preajma un tata donator in persoana unui suficient de anonim posesor de gena comunista, Iorgovan. Biata tinara – democratia – a fost violata de comunistul libidionos, sub zimbetul diabolic al Bunicutei, nascind o fata, cam mongoloida, Constitutia Romaniei: o fiinta lipsita de organul proprietatii si neintelegind prea bine cine ii sint parintii.
Dupa ani multi si dupa migratiile minierilor, matusile democratiei, cunoscute sub numele de familie Europa, au cerut o minima decenta. Adica fata sa fie supravegheata, ingrijita si, asa timpita, surda si chioara cum e, sa i se dea o sansa. Asa ca Bunicuta grijulie a strins citeva pietre de pe drum, le-a pictat fete umane, si le-a denumit Curtea Constitutionala. Adica familia care are grija de fata mongoloida pe care Bunicuta ne-a mosit-o.

Pietrele astea s-au umflat ingrozitor intre timp devenind bolovani. Si de cind Basescu vrea sa le puna inapoi pe drumuri, unde le e locul, si sa trateze biata fata, s-au si incins teribil producind aburi pestilentiali.

Morala e dubla: Piatra fierbinte pe care toarna marinarul apa, crapa. Iar daca Jiji Becali s-a ‘nervat si a a venit sa faca circ la parchet declarind la camerele de filmat ce tare si curat e el, asta nu e decit un semn ca sintem pe drumul cel bun.

Faptul ca matusile europene s-au certat de la bani intre timp si si-au amintit ca rudele fetei noatre timpite au mincat suficient la masa lor, e doar un amanunt.

Unele fenomene, niste morti si aceiasi politruci

“E o campanie care se vrea o presiune organizata, dirijata asupra opiniei publice si inclusiv asupra unor instante care cerceteaza unele fenomene.” Fragment din deschiderea cuvintarii tovarasului Iliescu publicata saptamina asta sub forma de interviu in Jurnalul National.

M-am intrebat, ca multi dintre dumneavoastra, de unde jena pe care o resimt la ideea ca iliescu ar putea ajunge in puscarie. Fac parte dintre cei care au vazut pe 14 iunie cu ochii lor scenele pur animalice in care femei respectabile erau tirite de par pe strada si batute cu parul de hoarde de mineri parca posedate de diavol. Am vazut singe peste tot, oameni calcati in picioare doar pentru ca aveau ochelari, bande excitate de gospodine desemnind victimele unor comandouri de mineri puse pe omor. Pentru ca mi-e greu sa cred ca a da o coada de lopata in cap cuiva e o corectie tovaraseasca. Am crezut atunci si continui sa cred ca, pe linga faptul ca Iliescu e responsabil de crime e si cel care ne-a aruncat cu douazeci de ani in urma in istorie, cel care ne-a furat un sfert din viata.
Atunci de unde mila pe care multi dintre noi o resimt cind isi inchipuie pe batrinul politruc in puscarie? Am crezut ca interviul fluviu din Jurnalul National ma va lamuri.
In loc de asta am gasit de la inceput ceva ce pare delirul unui batrin atins de dementa. Iliescu nu stie sa se apere decit aruncind cu rahat in cei pe care a vrut realmente sa-i lichideze fizic si care acum il dau in judecata:
“Sunt oameni frustrati, care in perioada dictaturii lui Ceausescu "n-au suflat in front". […]Au incercat sa se afirme post-factum, dar "obiectul muncii" disparuse, Ceausescu nu mai era, si atunci si-au cautat obiectul afirmarii acestor resentimente si a unei uri care s-a tot amplificat in timp... Este o crestere a psihologiei urii in societatea romaneasca.”
De parca minimul urii a fost undeva prin iunie 90, cind romani cu ochii iesiti din orbite omorau alti romani…

Altceva insa m-a lasat perplex in interviul din Jurnalul, nu demascarile mincinoase in care Bunicuta a ajuns experta dupa zeci de ani cariera performanta in aparatul PCR. E vorba de reporterul Jurnalului National care se face ca e reporter pina la intrebarea cu numarul 4:

“- Povestiti-ne despre o sedinta din 11 iunie...”
Ei bine, iata ce raspunde Iliescu la intrebarea de mai sus:
“- As vrea sa o luam metodic. Sunt doua teme vehiculate si care formeaza, am vazut, si obiectul unor reclamatii la instantele de cercetare. Una, despre revolutie[…]
A doua, mineriadele, in general, si cea din '90, in particular[…] Ambele sunt la fel de false, si as vrea sa le luam pe rand. Despre Revolutie.”

Dupa care, pe 8 pagini dactilo, pina la sfirsitul interviului, Iliescu brodeaza pe tema revolutiei si a inocentei lui in materie de teroristi iar papa lapte care-i ia interviul uita cu totul ca era vorba de mineriade.
Toata apararea lui Iliescu fata de acuzatiile grave de complicitate si instigare la omor in timpul represiunii din 14-15 iunie se bazeaza pe explicarea rolului lui de salvator al natiunii in decembrie 89. Iar asta nu e dementa senila ci o manevra disperata de diversiune. Iliescu ar minti bucuros, nu e prima oara cind ar face-o cu aerul revoltat al unei tinere inocente acuzata de invidioasele din sat ca si-a pierdut virginitatea. N-ar fi prima oara cind prostii din sat, adica noi, l-ar crede stiind foarte bine ca s-a tavalit prin gradini cu oricine a dorit. Prima problema e ca Iliescu nu stie acum ce au declarat ceilalti, complici si ei in iunie 90 si care, ca si Cozma, incearca sa-si salveze fundurile sub care le ard marturii si dovezi de necontestat. Iar a doua e viteza cu care popularitatea lui scade in sondaje dupa ce un prost ca Geoana l-a umilit si o tara intreaga a aflat cum Hayssam mergea in avionul prezidential prin tot felul de delegatii.
Nimeni nu se mai teme de el iar el nu mai poate controla pe nimeni. De aici si calculul ca singura sansa de-a scapa de o condamnare e sa tergiverseze la nesfirsit lucrurile si sa pozeze in parintele natiunii romane moderne si implicit in victima razbunarii unor dezaxati invidiosi.
De unde atunci mila fata de acest batrinel perfid care ne-a mincat douazeci de ani din viata? Eu unul n-am inca un raspuns…

Buricele natiunii

In ultima luna imprejurari oarecum nesateptate au facut sa vizitez, pe rind, Brazilia, Ucraina si Spania. Daca se intimpla sa spun unui cunoscut ca n-am fost saptamina trecuta in tara pentru ca eram, sa spunem, in Sao Paolo, reactia e inevitabil aceeasi: Un zimbet larg, o fraza aproximativa care vrea sa zica “norocosule!”, ochii mimind mirarea si intrebind mut: “ce căuta ăsta, [injuratura], acolo?”. Un bun prieten, dupa ce am apucat sa-I spun cum cresc ficusii cit casa in Brazilia, cum orasele lor pline de zgirie nori sint mai curate si civilizate decit capitalele europene, ca in orice facilitate publica ecologia e o obsesie si despre cum pe-acolo a spune “multumesc” e suprema forma de civilizatie iar europenii nostri care n-au acest obicei sint calificati de barbari, a avut o replica interesanta: “Ar fi bine ca romanii nostri sa calatoreasca mai mult, sa nu-si mai inchipui atita ca sint buricul pamintului!” Citind presa la intoarcere mai ca as fi de parere sa-I trimitem pe toti, o vreme, in Brazilia. Colectia de burice furioase si nationaliste de la Gindul par sa se mai fi calmat, in primul rind pentru ca Buricul Sef a mai slabit-o cu editorialele si turul televiziunilor. Dinescu isi vede de treaba lui si, uneori, sa recunoastem, ii iese. In schimb citim prin ziar nazbitii precum asta, despre recentele declaratii ale lui Boc la adresa pilonilor democratiei romanesti, PC si UDMR: “El a reamintit că a cerut partenerilor calendare clare pentru două obiective importante ale guvernării: schimbarea lui Adrian Năstase şi Nicolae Văcăroiu, precum şi schimbarea şefilor serviciilor deconcertate.”
Draga ziaristule, in DEX citim asa: “DECONCERTÁT, -Ă, deconcertaţi, -te, adj. (Franţuzism) Tulburat, dezorientat, năucit. – V. deconcerta.” Or fi ele serviciile tulburate, mai ales de cind Basescu le tine sefii cu sufletul la gura si rupe petale de margarete “sa-I schimb, sa nu-I schimb…”, insa cel mai naucit dintre toti esti matale.
Ca tot veni vorba de Gindul, buricul politicii externe - l-ati recunoscut fara indoiala pe Bogdan Chireac - pe linga lectiile pe care ni le da in ziar, de la inaltimea incomensurabilei sale experiente si inteligente, ne zimbeste superior si la TV. Ultima oara, la emisiunea de care pare ca depinde integrarea noastra europeana, asa de grav si de distins glasuieste ignorantilor din popor, a avut un invitat al carui nume spune totul: Duvaz. Nenea cu nume de metafora agricola a incercat sa ne explice ce sinistru e Basescu, ce scorpie totalitara e Monica Macovei si ce batrin pur e Ion Iliescu. Asta l-a facut pe Chireac sa para de-a dreptul inteligent.

Vestea buna e ca in timp ce vajnicii nostri condeieri se chinuie sa scrie coerent ceea ce vad in jurul lor si le iese, de obicei, cu totul altceva, Basescu e mai pus pe treaba ca oricind. Iliescu e in sfirsit acuzat pentru iunie 90, in fata casei lui Nastase latra deja niste anchete fioroase, Mitrea nu se simte nici el prea bine de cind stim ce mafie coordona in sindicatele CFR iar guvernul s-a decis, in sfirsit, sa le dea peste degete banditilor care tipa de jumatate de an ca justitia cum e acum e foarte buna si va promova noile legi cu forta. Sefii la televiziune si radio vor fi schimbati iar Alianta pare sa fi realizat in sfirsit ca Vacaroiu sef la Senat e o insulta perpetua la adresa bunului simt. Si inca n-au inceput schimbarile pe care Basescu le promitea dupa sase luni.


Asa ca buricele noastre nationale n-au decit sa se buriceasca in continuare, in cautarea unui ombilic prin care sa le mai vina ceva glorie si banuti. Intr-o buna zi vor realiza ca nu sint decit excrescente pe fostele burti umflate ale unor puscariasi. Nascuti toti de mamuca natiunii, Bunicuta.

Lolek si Bolek

Nu stiu altii cum sint atunci cind vine vorba de nostalgiile copilariei, eu unul duc dorul, printre altele, desenelor animate. Cele in care pisicile nu aveau cioc portocaliu si soriceii solzi verzi sau cozi din care tisnesc lasere ucigase, cum e cazul in mai toate productiile de astazi.
Vremurile s-au schimbat, timpul personajelor normale a trecut. E de-ajuns sa privim la stiri si in Gindul ca sa ne trezim din reverie. In ultima vreme devine extrem de popular, cel putin pentru Voiculescu si alti moguli carora le tremura conturile cind aud de anticipate, un nou cuplu de “Lolek si Bolek”, versiunea tehno, modernizata, pokemonii buni in lupta cu marinarul rau care le intineaza idealurile.

Pokemonul de glod. (Medialogul)
Anii de singuratate, cind, din cauza ca nu-l mai baga nimeni in seama dupa delirul de gaini cu trei picioare si performanta de a transforma Evenimentul Zilei intr-un cotidian de umor SF, isi arata roadele abia acum. Dupa nesfirsite ore de adincire in colectiile Scinteii Tineretului, prin diverse biblioteci si in compania unor placeri vinovate de nemarturisit, Cristoiu, teoreticianul presei romanesti, minuie cuvintele asemenea unor sabii de plastic cu care ne da in cap sa ne ameteasca. Iata ce esente fine ne serveste Micul Urias in Jurnalul, saptamina asta:

“Ceea ce s-a numit, in absenta unui termen adecvat, criza ostaticilor a ridicat numeroase chestiuni teoretice. La loc de frunte s-a situat o chestiune pe care specialistii in medialogie o definesc drept atitudinea opiniei publice fata de punctele de vedere oficiale. […] O chestiune extrem de complicata in lumea moderna, pentru a carei deslusire s-au scris rafturi intregi si s-au istovit ani de biblioteca”

Draga Ioane, nu stim pe unde te-ai ratacit cind umblai dezamagit in dragoste de Nistorescu sa-ti ineci amarul in scrierile Bibliotecii Academiei, avem o banuiala ca rafturile alea intregi (inca) la care faci referire erau fie de mineralogie, fie de socialism stiintific sau de psihiatrie, in nici un caz de “medialogie”. Iar anii istoviti sint ai nostri, citind la compunerile tale savante, si nu ai bibliotecilor, care n-au, sarmanele, nici o vina in evolutia ta spirituala. Nu e fraza prin care gindul cetitorului plimbindu-se sa nu ramina intepenit in noroiul gros al profunzimilor tale analitice iar de reuseste sa iasa sa n-o faca decit fara pantofi si uns din cap pina-n picioare. Medialogule!

Pokemonul de otet. (Acrologul)
CTP-ul de partea lui scrie joi un articol atit de lung si confuz incit sintem pe punctul sa credem ca realmente nu mai doarme noapte din cauza de ura de Basescu si rau de mare . Ultima oara cind l-am vazut la televizor avea niste riduri atit de adinci cind se incrunta la ideea de marinar incit asteptam cu neliniste sa-l vedem transformindu-se intr-un ghem de riduri de unde ne privesc doi ochi mici si din care mai auzim doar scrisnet de dinti.
Cert e ca am ajuns in punctul in care asteptam sa I se reproseze lui Basescu ca nu are basca. Basca de stahanovist pe care incepe sa o poarte Certitudinea Tuturor Prostilor.

Ma screm deci exist.

Iata ca veni rindul orbitorului analist Chireac sa ne demonstreze ca nimic din ce face sau ce spune Marinarul nu e bine. Bietul Ginditor de la Hamangia, de a carui stare de meditatie perpetua a profitat cuplul Dinescu si Popescu ca sa-l insface si sa-l cocoate in capul ziarului, risca sa devina simbolul agresivitatii stupide de cind troneaza in capul foii de lupta impotriva a orice. Specialistul in externe, Bogdan, a carui expertiza depaseste problemele europene si mondiale acoperind vertiginos intreaga galaxie, molfaie aciditati pe care le scuipa, arogant ca de obicei, in paginile ziarului. Si in capul nostru:

“Preşedintele Traian Băsescu şi-a trimis, ieri, purtătoarea de vorbe să spună românilor că votul împotrivă dat de Franţa nu influenţează aderarea României la UE. O asemenea declaraţie, dată prin interpuşi, arată fie dorinţa preşedintelui de a minimaliza într-un mod politicianist NU-ul spus de francezi, fie, mai degrabă, ignoră, pur şi simplu, complexele procese ce se desfăşoară în spaţiul european.”

Sa ne aplecam o secunda asupra acestui text de o densitate insuportabila, in interiorul caruia atirna greu, precum niste bolovani, sensuri multiple.

Asadar Basescu continua sa ne trateze cu flit trimitind o biata purtatoare de cuvint, care nu face decit sa spuna vorbe, sa se adreseze poporului, in loc sa sune personal pe Chireac, Popescu si Dinescu si sa lase pe acestia chestiunile de comunicare populara. Sau in loc sa apara la televizor sa dea cite un comunicat la fiecare zece minute. Creierele infirbintate de la “Gindul” au de fapt o problema mai veche si mai intratabila cu “interpusii”. Suferinta lor acuta se traduce asa: “Pai bine ma, pe MINE ma ignora? EU, care…(urmeaza realizari uriase si exceptionale)” Dupa cum a marturisit CTP intr-un interviu recent cu Hurezeanu – a carui finete si umor par insusiri extraterestre dupa toporismul cu care ne-au obisnuit marea parte a moderatorilor TV pe la noi – problema e ca Basescu nu-l mai suna de cind e presedinte. Nu-l mai consulta. Nu mai bea bere cu el. E greu de crezut ca o frustrare atit de primitiva, care aduce mai degraba cu “sedusa si abandonata” decit cu cine stie ce conflict de idei, ar putea sta la baza delirului anti-marinaresc din Gindul. Si totusi asa stau lucrurile.

Revenind la arogantul caruia pina si flatulatiile proprii ii par analize de politica externa, e evident ca adevarul in materie de influenta a rezultatelor votului din Franta asupra aderarii romanesti sint doar de maria sa cunoscute. Altfel nu se explica siguranta cu care i se pune Marinarului diagnosticul: politicianism sau ignoranta. Ce se astepta de fapt Bogdanel? Sa iasa frumos Basescu in fata natiunii si sa ne declare ca votul din Franta e un dezastru si ca aderarea Romaniei se amina pentru 2052. Bineinteles, dupa ce s-a consultat cuminte cu CTP, Dinescu si, cu voia dumneavoastra, Chireac. Fapt care nu i-ar fi impiedicat pe acestia ca, mai apoi, sa aprinda cu faclii din propria gazeta rugul pe care aceasta fiinta nesemnificativa care s-a trezit presedinte sa arda inchizitorial spre potolirea uriaselor orgolii ale ginditorilor si al apetitului lor insatiabil pentru jelire, catastrofa si macel.

Daca vi se pare exagerat, uite ce gasim intr-un numar anterior din Gindul:
“Presa hulită de Traian Băsescu, cu 16 procente mai credibilă decât Preşedinţia
În ciuda opiniilor exprimate de preşedintele Traian Băsescu ori de colaboratori ai acestuia, cetăţenii creditează mass-media cu o cotă de încredere de 62 la sută”

Adica Basescu are o popularitate neverosimila la jumatate de an dupa instalarea lui la Cotroceni si felul in care ne spune Gindul lucrul asta e cam asa: “Tot noi sintem mai populari!” Nici nu mai conteaza ca geniile fondatoare ale foii se asimileaza implicit cu intreaga presa.

Am luat de buna, pina acum, parerea ca statueta de la Hamangia reprezinta un ginditor. De o vreme insa, de cind cu ziarul lui Popescu si Dinescu, ma gindesc din ce in ce mai serios daca nu cumva personajul reprezentat era pe cale sa desfasoare o cu totul alta activitate decit gindirea in momentul in care a fost surprins de artistul anonim. De pilda sa scape de o constipatie cronica. Asta ar explica prezenta lui neverosimila in foaia de lupta anti-Basescu. Iar ochii mici si maxilarele inclestate cu care apare CTP-ul la televizor si-ar gasi o explicatie mai inteligibila.

Nimeni nu gindeste pentru mine, nici macar eu

Nimeni nu gindeste pentru noi. Inafara doar de unul, Popescu pe numele lui. Care, de cind si-a schimbat geaca de proletar prefacut cu costumul de patron, si-a imbracat si rationamentele in fuste de tiganci; sa cauti adevarul cu luminarea sub faldurile lor inflorite si nu reusesti sa dai decit de alte fuste.
Nu mai devreme de luni, CTP-istul nostru ii trinteste un editorial de ne lasa cu gura cascata, ochii tulburi si urechile pleostite. Din care reiese ce trebuie sa reiasa din orice secretie a celui care se transforma cu repeziciune din jurnalist incomod in individ dubios: Basescu e de vina pentru toate si contrar restului imbecililor din presa el, Centrul Tupeului Progresist, e singurul care mai gindeste. Iata doua extrase dintr-un text care a reusit sa enerveze pina si pe inofensivii de la Evenimentul Zilei:
“Cunoscând încăpăţânarea cu care Traian Băsescu încearcă să compenseze o gândire politică primitivă şi bâlcistă, nu cred că va interpreta corect semnul pe care îl reprezintă salvarea celor trei români când totul părea pierdut. Câtă vreme colegii noştri erau prizonieri, eu nu am susţinut luarea în discuţie sub presiune a retragerii trupelor române din Irak, pe care unii jurnalişti inconştienţi o strigau în stradă. Acum însă, o dată ce ei sunt liberi cred că este obligatorie punerea acestei probleme în dezbaterea Parlamentului şi chiar a ţării întregi.”
In traducere, lucrurile stau cam asa: Cita vreme unii cereau retragerea trupelor, el era contra. Acuma ca respectivii nu mai cer retragerea trupelor el e tot contra. Iar asta e dovada de rafinament in comparatie cu ideile badarane, lipsite de finete, ale marinarului.
Culmea ipocriziei o atinge insa CTP-istul in finalul articolului:
“Dl Băsescu nu îmi e prieten cum nu-mi este nici un om politic, dar nu-mi e nici duşman, cum crede d-sa. Îl voi considera însă duşmanul personal, al meu şi al copiilor mei, dacă va reuşi să ne mai ţină cel puţin un an ostatici departe de Europa.”
Ca ti-e antipatic marinarul, intelegem. La urma urmei sa-l aleaga lumea dupa ce l-ai improscat tu cu rahat in direct la TVR e de-a dreptul insuportabil. Ca te scoate din minti bafta lui politica din ultima vreme, e iarasi de inteles. Ca suvita lui celebra te-a facut sa vezi negru in fata ochilor din motiv de mindrie de chel cu pretentii, asta o intelege pina si un intolerant paros ca Iliescu. Dar sa te apuci tu, Cristiane, sa ne explici cum ne tine Basescu departe de Europa, asta in timp ce-i dai cu poseta in cap Monicai Macovei pe motiv ca streseaza mamutii de la CSM, cei din cauza carora riscam intr-adevar sa pierdem trenul integrarii, odata cu copii tai, asta e prea din cale-afara. Tu ne-ai pus gind rau, mai Cristiane…

Suspicionare incompetenta

Talpes, de cind are cosmaruri despre cum o sa-l lege Basescu cu odgonul, impreuna cu Iliescu, Mitrea si alti agatoni si-o sa-I arunce pe toti in mare drept ancora anticoruptie, si-a pierdut uzul ratiunii si isi pune serviciile, in mod public, la dispozitia marinarului. In trecere nu uita, printre doua limbi subtile la adresa actualei puteri, sa-si regleze conturile cu colegii psd-isti care l-au calcat pe bataturi. Citim cu prefacuta stupoare in Cotidianul:
“Mircea Geoana si Cristian Diaconescu au refuzat ieri sa comenteze afirmatiile lui Talpes. Fostul ministru PSD de Interne, Ioan Rus, i-a replicat insa fostului sau coleg: „Daca o persoana se suspicioneaza de terorism, MI nu are nici o competenta. Singura institutie abilitata este SRI. Eu nu stiu de o astfel de solicitare de la Administratia Prezidentiala.””

Noi am vrea sa-I replicam domnului Rus urmatoarele: Cind o persoana se educheaza la timp si cu sirg in scoala si se deprinde cu dificultatile gramaticii, ea dobindeste o competenta rara: capacitatea de a se exprima correct. Cind nu se educheaza si sareshte etapele, persoana poate ajunge prim secretar PCR sau Ministru de interne, potrivit epocii luminate in care traieste.
In rest nu mai e nimic de spus decit ca, vazind exemplul lui Talpes, as vrea sa fac zilele astea o vizita la Cotroceni. Sa-l informez pe Basescu ca am demisionat din comitetul de bloc si ca imi pun la dispozitia lui experienta in materie de sedinte tinute pe hol. Pentru integrarea europeana, desigur.

Esente fermentate

Presa de ziare nu s-a oprit. De citeva luni zemurile rezultate sint puse la pastrare in sticle in loc sa fie servite pentru ametirea grupului mic dar viguros de cititori pe web. (ratiunile sint cit se poate de mundane: lene, lipsa de timp, lipsa de internet)
Inobilate de racoarea beciului si prospetimea vietii politice vor fi acum expuse spre degustare, in urmatoarele zile, sub forma de blog proaspat. Sa vedem cum e sa nu fii de actualitate...