Unele fenomene, niste morti si aceiasi politruci

“E o campanie care se vrea o presiune organizata, dirijata asupra opiniei publice si inclusiv asupra unor instante care cerceteaza unele fenomene.” Fragment din deschiderea cuvintarii tovarasului Iliescu publicata saptamina asta sub forma de interviu in Jurnalul National.

M-am intrebat, ca multi dintre dumneavoastra, de unde jena pe care o resimt la ideea ca iliescu ar putea ajunge in puscarie. Fac parte dintre cei care au vazut pe 14 iunie cu ochii lor scenele pur animalice in care femei respectabile erau tirite de par pe strada si batute cu parul de hoarde de mineri parca posedate de diavol. Am vazut singe peste tot, oameni calcati in picioare doar pentru ca aveau ochelari, bande excitate de gospodine desemnind victimele unor comandouri de mineri puse pe omor. Pentru ca mi-e greu sa cred ca a da o coada de lopata in cap cuiva e o corectie tovaraseasca. Am crezut atunci si continui sa cred ca, pe linga faptul ca Iliescu e responsabil de crime e si cel care ne-a aruncat cu douazeci de ani in urma in istorie, cel care ne-a furat un sfert din viata.
Atunci de unde mila pe care multi dintre noi o resimt cind isi inchipuie pe batrinul politruc in puscarie? Am crezut ca interviul fluviu din Jurnalul National ma va lamuri.
In loc de asta am gasit de la inceput ceva ce pare delirul unui batrin atins de dementa. Iliescu nu stie sa se apere decit aruncind cu rahat in cei pe care a vrut realmente sa-i lichideze fizic si care acum il dau in judecata:
“Sunt oameni frustrati, care in perioada dictaturii lui Ceausescu "n-au suflat in front". […]Au incercat sa se afirme post-factum, dar "obiectul muncii" disparuse, Ceausescu nu mai era, si atunci si-au cautat obiectul afirmarii acestor resentimente si a unei uri care s-a tot amplificat in timp... Este o crestere a psihologiei urii in societatea romaneasca.”
De parca minimul urii a fost undeva prin iunie 90, cind romani cu ochii iesiti din orbite omorau alti romani…

Altceva insa m-a lasat perplex in interviul din Jurnalul, nu demascarile mincinoase in care Bunicuta a ajuns experta dupa zeci de ani cariera performanta in aparatul PCR. E vorba de reporterul Jurnalului National care se face ca e reporter pina la intrebarea cu numarul 4:

“- Povestiti-ne despre o sedinta din 11 iunie...”
Ei bine, iata ce raspunde Iliescu la intrebarea de mai sus:
“- As vrea sa o luam metodic. Sunt doua teme vehiculate si care formeaza, am vazut, si obiectul unor reclamatii la instantele de cercetare. Una, despre revolutie[…]
A doua, mineriadele, in general, si cea din '90, in particular[…] Ambele sunt la fel de false, si as vrea sa le luam pe rand. Despre Revolutie.”

Dupa care, pe 8 pagini dactilo, pina la sfirsitul interviului, Iliescu brodeaza pe tema revolutiei si a inocentei lui in materie de teroristi iar papa lapte care-i ia interviul uita cu totul ca era vorba de mineriade.
Toata apararea lui Iliescu fata de acuzatiile grave de complicitate si instigare la omor in timpul represiunii din 14-15 iunie se bazeaza pe explicarea rolului lui de salvator al natiunii in decembrie 89. Iar asta nu e dementa senila ci o manevra disperata de diversiune. Iliescu ar minti bucuros, nu e prima oara cind ar face-o cu aerul revoltat al unei tinere inocente acuzata de invidioasele din sat ca si-a pierdut virginitatea. N-ar fi prima oara cind prostii din sat, adica noi, l-ar crede stiind foarte bine ca s-a tavalit prin gradini cu oricine a dorit. Prima problema e ca Iliescu nu stie acum ce au declarat ceilalti, complici si ei in iunie 90 si care, ca si Cozma, incearca sa-si salveze fundurile sub care le ard marturii si dovezi de necontestat. Iar a doua e viteza cu care popularitatea lui scade in sondaje dupa ce un prost ca Geoana l-a umilit si o tara intreaga a aflat cum Hayssam mergea in avionul prezidential prin tot felul de delegatii.
Nimeni nu se mai teme de el iar el nu mai poate controla pe nimeni. De aici si calculul ca singura sansa de-a scapa de o condamnare e sa tergiverseze la nesfirsit lucrurile si sa pozeze in parintele natiunii romane moderne si implicit in victima razbunarii unor dezaxati invidiosi.
De unde atunci mila fata de acest batrinel perfid care ne-a mincat douazeci de ani din viata? Eu unul n-am inca un raspuns…