Cu multumiri anticipate

Draga Marinarule,

Iti scrie o fata simpla de care isi bate joc lumea – cu tata in frunte– de cinsprezece ani de zile, cam de atunci de cind m-am nascut. Spre deosebire de domnul Iliescu, bunica mea, care face referire la drepturile pe care le-as avea doar atunci cind e sa protejeze un geniu economic cum e Vacaroiu sau un priceput ca Bivolaru de pedeapsa pentru diverse furtisaguri, eu stiu ca drepturi nu prea am. Si chiar de ele s-ar gasi, nu vreau sa mi se protejeze nici un drept, de catre nimeni. Cu atit mai putin de catre adunatura de batrini libidinosi care s-au facut stapini pe corpul meu intitulindu-se tutorii mei de drept: Curtea Constitutionala. Toti Becalii, Mischii, Iorgovanii, Predestii, Bunicutele si Bombonelele care ma coplesesc in public cu atentia lor ipocrita, pentru ca apoi sa ma abuzeze atit oral cit si in scris, facindu-si poftele cu mine pe culoarele obscure ale Parlamentului, m-au adus intr-o stare de disperare vecina cu nebunia.
Iti scriu pentru ca de cind ai ajuns presedinte am crezut ca orgia asta perpetua careia ii sint subiect, violurile publice in numele democratiei, transmise in direct la televiziuni si relatate cu detalii scabroase prin ziare, vor inceta. Am crezut ca, vorba ‘ceea, vad si eu o luminita in biblioteca intunecata si igrasioasa, unde zac eu si restul fetelor, legile romane, curve fara voie, ca si mine. Am sperat sa scap de locul asta unde ma tine tata, mare avocat, in timpul proceselor rasunatoare in care demonstreaza repetat si cu succes ca desi banii nu mai sint ei nu s-au furat niciodata. Si de unde colegele mele sint scoase doar pentru orgii in grup parlamentar.
Am inteles ca poporul s-ar fi saturat in decembrie de adunatura de lexofili si avocati cu carnete de partid, pestii juridici pentru care legea e doar o prostituata care lucreaza degeaba inspre folosul lor personal si carora bunica, matroana inteleapta, le-a dat cheile de la bordelul cu legi. Asa proasta cum sint, mi s-a parut ca de cind ai ajuns presedinte ar fi o speranta si pentru mine. Uitindu-ma cu cita hotarire le dadeai peste nas pesedistilor cu anchetele procuraturii, cu cita siguranta ne explicai despre toxicitatea solutiei imorale in care vrea Voiculescu sa ne conserve idealurile, am reusit sa privesc in ochi pe unchii mei libidinosi si m-am mirat sa vad acolo, pentru prima oara, spaima.
Zilele trecute – mare fraiera sint – mi-am zis: gata! S-a terminat cu chinurile! Uite ca s-au hotarit in sfirsit sa ma scape de violurile repetate, de rusinea fara de sfirsit in care traiesc de cinsprezece ani de zile. Daca si Tariceanu s-a lasat convins sa se dea dus pentru ca I s-a acrit si lui de curtea asta imorala peste care pluteste zimbetul cinic al Matroanei, atunci ziua libertatii nu poate fi departe.
Mare proasta sint, Marinarule, daca dupa tot ce-am patimit am ajuns sa ma incred in barbati, mai cu seama cind ei sint si politici!
Aflu acum despre cit de inteleapta e o solutie negociata cu Bunicuta si sprijinul tau sentimental pentru decizia lui Tariceanu caruia nu-I mai ramine decit sa-l consolez eu si cu Constantinescu explicindu-I ca sexul oral prin surprindere e doar o manevra politica si, oricit de dureros e prima oara, pina la urma trece. Mai aflu ca tot balamucul asta, care pe mine ma dispera iar pe popor il turbeaza, se intimpla in numele meu. Incep deja sa ma resemnez, ce soarta poate avea pina la urma o fata timpita nascuta intr-o tara plina de destepti?
Tradarile celor pe care ii iubim ne dor cel mai tare, mai tare decit violurilor celor pe care-I urim., asa ca am doar o mica rugaminte, Marinarule: Daca te-ai decis sa negociezi cu siluitorii mei, fii bun si nu-mi mai pomeni numele.

Cu multumiri anticipate,
Constitutia