Lolek si Bolek

Nu stiu altii cum sint atunci cind vine vorba de nostalgiile copilariei, eu unul duc dorul, printre altele, desenelor animate. Cele in care pisicile nu aveau cioc portocaliu si soriceii solzi verzi sau cozi din care tisnesc lasere ucigase, cum e cazul in mai toate productiile de astazi.
Vremurile s-au schimbat, timpul personajelor normale a trecut. E de-ajuns sa privim la stiri si in Gindul ca sa ne trezim din reverie. In ultima vreme devine extrem de popular, cel putin pentru Voiculescu si alti moguli carora le tremura conturile cind aud de anticipate, un nou cuplu de “Lolek si Bolek”, versiunea tehno, modernizata, pokemonii buni in lupta cu marinarul rau care le intineaza idealurile.

Pokemonul de glod. (Medialogul)
Anii de singuratate, cind, din cauza ca nu-l mai baga nimeni in seama dupa delirul de gaini cu trei picioare si performanta de a transforma Evenimentul Zilei intr-un cotidian de umor SF, isi arata roadele abia acum. Dupa nesfirsite ore de adincire in colectiile Scinteii Tineretului, prin diverse biblioteci si in compania unor placeri vinovate de nemarturisit, Cristoiu, teoreticianul presei romanesti, minuie cuvintele asemenea unor sabii de plastic cu care ne da in cap sa ne ameteasca. Iata ce esente fine ne serveste Micul Urias in Jurnalul, saptamina asta:

“Ceea ce s-a numit, in absenta unui termen adecvat, criza ostaticilor a ridicat numeroase chestiuni teoretice. La loc de frunte s-a situat o chestiune pe care specialistii in medialogie o definesc drept atitudinea opiniei publice fata de punctele de vedere oficiale. […] O chestiune extrem de complicata in lumea moderna, pentru a carei deslusire s-au scris rafturi intregi si s-au istovit ani de biblioteca”

Draga Ioane, nu stim pe unde te-ai ratacit cind umblai dezamagit in dragoste de Nistorescu sa-ti ineci amarul in scrierile Bibliotecii Academiei, avem o banuiala ca rafturile alea intregi (inca) la care faci referire erau fie de mineralogie, fie de socialism stiintific sau de psihiatrie, in nici un caz de “medialogie”. Iar anii istoviti sint ai nostri, citind la compunerile tale savante, si nu ai bibliotecilor, care n-au, sarmanele, nici o vina in evolutia ta spirituala. Nu e fraza prin care gindul cetitorului plimbindu-se sa nu ramina intepenit in noroiul gros al profunzimilor tale analitice iar de reuseste sa iasa sa n-o faca decit fara pantofi si uns din cap pina-n picioare. Medialogule!

Pokemonul de otet. (Acrologul)
CTP-ul de partea lui scrie joi un articol atit de lung si confuz incit sintem pe punctul sa credem ca realmente nu mai doarme noapte din cauza de ura de Basescu si rau de mare . Ultima oara cind l-am vazut la televizor avea niste riduri atit de adinci cind se incrunta la ideea de marinar incit asteptam cu neliniste sa-l vedem transformindu-se intr-un ghem de riduri de unde ne privesc doi ochi mici si din care mai auzim doar scrisnet de dinti.
Cert e ca am ajuns in punctul in care asteptam sa I se reproseze lui Basescu ca nu are basca. Basca de stahanovist pe care incepe sa o poarte Certitudinea Tuturor Prostilor.