Bate-un vint de nebunie.

Valul de nebunie care cuprinde in ultima vreme tara a mai avut, zilele astea, doua consecinte: In primul rind, din indepartata Insula a Dreptatii unde locuieste demn Cristian Tudor Popescu si soborul lui de prea cinstiti, a adus la tarm, pentru plebea lipsita de simt moral, o sticla. Inauntru, decizia de o covirsitoare importanta a Consiliului de Onoare al Clubului Roman de Presa: Evenimentul Zilei e exclus din CRP. Despre onorabilitatea acestui consiliu am mai scris. E suficient sa reamintim ca din el fac parte Mihai Tatulici (va amintiti de Caritas?), Horia Alexandrescu si Sorin Rosca Stanescu. Ziaristi ghidati mai degraba de codul stomatologic decit de cel deontologic. Ce de-a dreptul hilar si scirbos in acelasi timp – numai domnii in cauza pot provoca asemenea combinatii rafinate – e felul in care onorabilii sint preocupati exclusiv de propria onoare. Motivul excluderii ar fi injuriile imaginare la adresa CRP. In acelasi timp nici o decizie vis a vis de Rosca Stanescu si articolele din Ziua, nici o vorba despre banii de campanie electorala ghidonati de Nastase catre anume publicatii, nici o dezbatere despre lipsa de standarde in stiri, nici o mirare despre delirurile de la diverse televiziuni. Propunem asadar o modificare a titulaturii gastii in cauza, menica sa aduca numele in acord cu realitatea: Codoasele Romane de Presa.

A doua consecinta a valului de nebunie e ca a agitat doua cadavre politice care pareau ingropate definitiv pe fundul marii. Acest Gica Petrescu al politicii romanesti, Iliescu, iritat la culme ca partidul a incaput pe mina unor impotenti, l-a luat de git, atita cit a putut, pe Petre Roman si si-a relansat o carte despre revolutie. Ocazie buna de a emite critici constructive, tovarasesti, la adresa lui Geoana: “La tilharii ati stiut sa fiti solidari, cind m-ati schimbat”. Presa noastra centrala fiind prea ocupata cu chestiunile de onoare proprie a trecut neglijent peste aceasta afirmatie senzationala. Reparam noi eroarea: Iliescu crede ca schimbarea lui din fruntea partidului e o tilharie. Oare ce si-o fi zis in sinea lui jalnicul Petrica, pe care Iliescu l-a matrasit folosind hoardele de mineri? Probabil ca si-a amintit cu placere, din moment ce acum a acceptat sa pozeze in decor istoric la re-lansarea Bunicutei Combative.
In orice caz, sa-I vedem din nou impreuna, solidari pentru “salvarea idealurilor stingii romanesti”, ne aminteste de filmele horor cu zombie, acele cadavre re-insufletite temporar in scopuri mirsave. Ne trece un fior, chiar in timp ce ridem de ridicolul absolut al scenariului.
Dupa ce a miriit la Geoana, Iliescu a dat masura vigorii sale politice infierind, ca un adevarat secretar de partid, mirsaviile fara de numar ale actualei puteri. De pilda, motiv de enervare si de strigat “e o minciuna sfruntata!” e dorinta lui Basescu de a schimba presedintii celor doua camere. Asta ar fi “spirit de intoleranta”. Dupa informatiile Bunicutei e un standard mondial acceptat ca in parlament treburile sa fie conduse de oameni care saboteaza constant si inversunat guvernul si presedintele. A dori schimbarea lor e un fel de magarie care ne descalifica pe plan mondial, o masura a rautatii fara margini a Marinarului.

Mesajul e simplu si tulburator de apropiat de cel al lui Cristian Tudor Popescu: Ce ma afecteaza pe mine e rau si trebuie pedepsit. Ce va afecteaza pe voi e bine si mi se rupe. Esenta ultima a primitivismului celor ce ne-au condus pina in 2004.