De ce e Tuca baiat bun

“In aceasta vara, a zborurilor de pasageri care se prabusesc disperant, parca mai des ca oricand, parca mai televizat si mai "in direct" ca oricand, m-am gandit, in cateva randuri, cat de mult seamana o tara cu un avion.”

Cel care s-a gindit “in citeva rinduri” la aceasta superba metafora aeriana nu e altul decit Adrian Nastase. Tineti minte? Ursul acela bucalat caruia i-a scos iepurasul aroganta pe nas. Cum Marinarul si-a pus in cap sa-I extraga de sub fund si fotoliul de sef la Deputati, intelegem furia liderului PSD-ist. Ne intrebam, in trecere, la ce se gindea vara trecuta cind diversi ministri si demnitari din escadronul propriu devalizau bugetele cu avioanele cargo?

Pe vremea cind Bombonel ne pilota - cu Bunicuta in turnul de control si cu Vadim care vedea pe radare doar vaci unguresti inarmate zburind in toate directiile si amenintind cu exterminarea mioarelor bastinase- era, fara indoiala, bine.

Panseurile lui Bombonel nu merita insa prea multa discutie, in fond fiecare scrie exact dupa cum il duce capul si cit de instelat e cerul deasupra lui. Motivul principal, astazi, este ca vreau sa-l laud pe Tuca. Care in calitate de Redactor sef la Jurnalul e cel mai probabil omul care a facut din gazeta cu pricina una din rarele tribune de opinie accesibile tuturor. Putem sa ironizam patetismul lui Marius din editoriale, sa ne minunam ciclic de stilul agrar al lui Cristoiu sau de elucubratiile pline de fiere ale lui Nastase. Dar in acelasi timp il putem citi pe Cartarescu, pe Tudor Octavian sau pe Ilie Serbanescu, cei care pot fi cu greu acuzati sa fi simpatizat macar in vis cu regimul de trista amintire al politrucului Iliescu sau cu mizeriile politice ale patronului purist. Iar chestiunea tinde sa devina cu mult mai putin banala de cind presa noastra de patron pare a fi alcatuita din trupe de comando trimise sa faca diversiuni in teritoriul economic al inamicului.

Nu a fost vara avioanelor prabusite ci a avioanelor de presa. Liberalii, cei care prin insasi numele ar fi trebuit sa fie un model, incep sa exceleze in sportul calomniei si dezinformarii. Ei au un trust de presa si, indiferent de acuzatiile stupefiante ale Marinarului referitoare la jurnalistul care l-a amenintat, ajunge sa le citim publicatiile pentru a ghici in spatele majoritatii opiniilor si investigatiilor un interes economic sau politic de conjunctura. Recent, de pilda, Averea da semnalul spalarii de pacate a lui Dan Ioan Popescu, fostul ministru al industriilor. Interesele sint firesti, ce e insa nefiresc e sa tipi tot timpul ca e vorba de interesul tarii. Ca tot ce scrii e doar in numele adevarului, dreptatii si sacrificiului pe altarul dreptului la informare. Faptul ca ziarul lui Voiculescu e cel mai deschis opiniilor diverse in timp ce trustul de presa liberal e cel mai inregimentat intereselor patronilor ar trebui sa ne dea ameteli. Presa e si o chestiune de opinie, insa opinia trebuie sa apara ca atare si nu deghizata in informatie. E unul din motivele pentru care pamfletul de presa e atit de necesar. Doar aparent paradoxal, pamfletul e mai onest decit atacurile mascate in stiri, dirijate si deseori ciuntite la limita contrafacerii. Pamfletul e si o chestiune de sanatate mintala, atit a celor care scriu cit si a onorabililor nostri cititori. Pentru ca ne ofera sansa sa ne revoltam rizind in loc sa manipulam incruntati in timp ce rinjim numarind banii pe sub tejghea.