Jurnalul national
Nimic nu e ce pare, lume blestemata, virtej de amagiri : Mita blinda zgirie rau si Tuca cel al dracu’ e poet. Un comentariu ajutator pentru vremea, deloc indepartata, in care Tuca va fi in manualul de limba romana de clasa a noua : In poemul in proza intitulat « Toamna si buletine de sex” poetul compara toamna cu o femeie frustrata, careia i s-a parut ca nu a fost indeajuns de iubita. Ca sa nu spunem altfel. Pretext de a spune un adevar profund si emotionant: „anotimpurile se iubesc altfel decat restul lumii”. Adica nu fac sex ca noi. Concluzia e evidenta si tulburatoare: „traim iluzia ca ne putem trage cu toamna de sireturi.” Iar concluzia concluziei, prin folosirea procedeului incoerentei native, ca sa nu zicem altfel, cucereste si ultimul bastion al ratiunii care se mai impotrivea frumosului in stare pura, ca doar asta e menirea poeziei: „Tot sambata ma gandeam ca jurnalele de stiri ale televiziunilor noastre, incet-incet, vor deveni buletine de sex”. Harazita sa se adreseze sufletului si nu mintii, scriitura poetului atirna o lacrima sinucigasa de pleoapa cititorului. De a carei agonie ne mintuie tot poetul printr-o urmuziana constatare: „Mi se pare nedrept totusi ca datorita televiziunii un popor destul de penetrat, ca sa nu zic altfel, sa fie acuzat de hartuire sexuala!”
Sublim! Ca sa nu zicem altfel. Totusi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu