Ultimul Ministru

Eu nu inteleg ce fel de om de afaceri a fost Tariceanu pina sa fi ajuns printr-o conjunctura in locul de unde acum nu mai vrea sa plece cu nici un chip. Daca si-ar fi condus afacerile cu acelasi pragmatism cu care conduce guvernul si PNL-ul, ar fi fost cel mult mindrul proprietar al unei tarabe in piata, nicidecum un om cu o avere de citeva milioane de euro.
Nu inteleg ce fel de prim ministru se poate razgindi de trei ori intr-o saptamina in privinta demisiei sale, de fiecare data foarte categoric. Intr-o tara normala un astfel de om ar fi ajuns etalonul dispretului.

Nu pricep ce fel de politician poate fi cel care invoca fraze biblice in conferinta de presa in care se razgindeste pentru ultima oara pe motiv ca tara e la ananghie si are nevoie de el, pentru ca apoi, timp de doua luni, sa se agite mediatic si inutil prin curtile unor tarani, ca o gaina fara cap, in timp ce ultimul loc neinundat in tara asta pare sa fi ramas doar Ceahlaul iar dezastrul e in mod evident cu mult mai mare decit atunci cind ne cerea Tariceanu sa ridicam piatra si sa lovim. Un om cu frica lui Dumnezeu s-ar fi ferit de asemenea trufie.

Nu inteleg ce fel de mototol e asta, cu care joaca Bombonel si unchesu Vacaroiu alba neagra in parlament de am ajuns de risul curcilor.
Nu-mi dau seama cit de prost trebuie sa fie un om incit sa ajunga sa lupte impotriva singurului sau aliat, si, mai mult, sa-si faca din asta telul unic in viata.

Am sperat ca toate aceste nelamuriri sa-mi fie limpezite de domnul Tariceanu in interviul lui maraton de pe TVR1. In loc de asta am ascultat halucinat tonul iritat si continutul vid al replicilor unui om pentru care singurul rost in viata pare sa fi ramas sa demonstreze ca el si nu Basescu e cel mai tare din parcare. Un individ de o mediocritate sinistra si un orgoliu care risca ne ucida pe toti.

Un singur lucru inteleg: Ca inafara de vanitate, nimic nu e prim, nici in functia si nici in viata domnului Tariceanu. Ultimul Ministru, cel mai nociv dintre toti, ar fi trebuit sa-I fie numele.